Maine, 29 octombrie, va avea loc la Galleria Mall din Piatra Neamt, et.1 incepind cu ora 10, un nou targ de antichitati. Targul va tine pina duminica si sunt asteptati colectionari din intreaga tara.
Australienii de la Perth Mint o batut/turnat o moneda care cantareste 1 tona de aur de 24 de karate. Aceasta are 80cm in diametru si 12cm grosime, iar valoarea nominala este de 1.000.000 dolari australieni.
Banca Moldovei a emis recent o moneda care celebreaza implinirea a 180 de ani de la nasterea arhitectului Alexandru Bernardazzi.
Singurele lucruri pentru care merita sa vii la Toamna Colectiilor de la Bacau au fost cele 2 expozitii de maximafilie ale organizatorului, Ioan Catana-dedicata implinirii a 130 de ani de la nasterea lui George Enescu si a dlui Dan Chirita, avand ca subiect Perla Moldovei- Salnic Moldova. Colectii foarte cuprinzatoare, cu raritati si foarte bine organizate si prezentate. Felicitari celor doi autori colectionari.
Maine si duminica ne vedem la cea de-a X-a editia a Toamnei Colectiilor la Bacau.
Un articol interesant despre un obicei local din Scotia.
De pe http://www.ghidulbacaului.ro/ aflam ca in weekend, incepind cu ziua de vineri-19 august, la Bacau va avea loc un targ de antichitati. Targul se va desfasura in Parcul Catedralei incepand cu ora 08.00 pana la ora 20.00. La targ vor participa intre 10-15 expozanti din Bacau, Suceava si Botosani.
ruinele termelor
Basilica episcopala-sec.VI p.Chr.
Interiorul basilicii episcopale (sec. VI p.Chr)
Un chiup pentru pastrat cerealele.
Imagine din cartierul de est si in plan indepartat Lacul Sinoe.
Fatada templului Theos Megas-sec. III a.Chr.
Locul vechiului muzeu construit de Scarlat Lambrino.
Intrarea in termele extra muros.
interiorul termelor extra muros
Lista fruntasilor Gerusiei (sfatul batrinilor) histriene din anul 138 p.Chr.
Recomandam tuturor care iubesc istoria sa nu ocoleasca, daca ajung in Dobrogea, cetatea Histria. Cu siguranta nu veti regreta.
Ruinele fortăreţei medievale Yeni-Sale (Enisala, Enişala, Heraclee sau Heraclia) se află la 2km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag.
Istoria cetăţii şi a aşezării din apropiere este ilustrată şi de denumirile pe care aceasta le-a avut: de la Vicus Novus, care se traduce Satul Nou, la Novoe Selo, pe care turcii l-au preluat în limba lor rezultând Yeni-Sale din care a derivat denumirea actuală a satului Enisala.
Cetatea este situată într-un complex arheologic cu numeroase vestigii din epoca neolitică până în evul mediu. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 şi au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Locuirii medievale îi corespund două niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortificaţiei, a fost datat pe baza materialului arheologic la sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea. Cel de al doilea nivel corespunde perioadei ridicării zidurilor.
Cetatea a fost construită în scop militar, defensiv şi de supraveghere a drumurilor de pe apă şi de pe uscat, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării. Pe baza tehnicilor constructive, a materialului arheologic şi a realităţilor istorice s-a emis ipoteza că singurii interesaţi de ridicarea unei cetăţi situată în cadrul sistemului de fortificaţii din nordul Dobrogei, cu orientare spre mare, pentru controlarea traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câştigate din comerţ şi care erau deţinătorii monopolului navigaţiei pe Marea Neagră.
Cetatea Yeni-Sale are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozităţile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată.
Zidurile de incintă, turnurile şi bastioanele cetăţii, parţial conservate şi restaurate, se păstrează în cea mai mare parte pe o înălţime de 5 – 10m. Atrage atenţia, ca element arhitectonic deosebit, bastionul porţii principale, de origine orientală, cu arcadă dublă, întâlnită frecvent în evul mediu şi utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică dar şi în Ţările Române la Cetatea Neamţului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş şi la bisericile moldoveneşti ctitorite de Ştefan cel Mare.
Fortificaţia de la Enisala a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care îngloba oraşele de la Gurile Dunării.
Între 1397 – 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti. După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419/1420 aici a fost instalată o garnizoană militară otomană.
Ulterior, datorită înaintării stăpânirii turceşti dincolo de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă şi Chilia (1484) şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razelm de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată. În secolul al XVI-lea aceasta nu mai corespundea intereselor strategice şi economice turceşti (otomane).
Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice şi mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăşti, moldovene, muntene sau turceşti atestă rolul militar, politic, administrativ şi economic pe care l-a îndeplinit cetatea.
Daca aveti drum prin zona, nu ezitati sa vizitati cetatea Enisala. Cu siguranta nu veti regreta. Peisajele pe care le puteti admira din interiorul cetatii sunt admirabile, desi un sentiment de singuratate, pustietate te va incerca si iti va da frisoane.
Încă de la începutul anilor 1930 în cadrul cercetărilor sistematice privind reacţii ale hidrocarburilor catalizate de clorura de aluminiu sunt obţinute în grupul de cercetare al profesorului Neniţescu rezultate de primă importanţă pentru înţelegerea mecanismului reacţiilor prin intermediari carbocationici. Este observat pentru întâia dată rolul esenţial al unui cocatalizator (urme de apă) în reacţia de izomerizare a cicloalcanilor în prezenţa clorurii de aluminiu. Din această perioadă datează alte observaţii fundamentale privind reacţia cicloalchenelor cu cloruri acide catalizată de clorura de aluminiu, în ciclohexan ca solvent (cunoscuta astăzi în literatură ca “reacţia Neniţescu de acilare reductivă“) sau transferul de hidrogen “într-o formă foarte activă“. Aceasta este prima menţionare a transferului intermolecular de ion de hidrură, aşa cum se va numi mai târziu. În perioada 1965-1970 studiază reacţiile solvolitice. Colaborează cu celebri profesori din Statele Unite ale Americii, contribuie cu scrierea unor capitole la diverse tratate. Numeroşi compuşi organici şi reacţii îi poartă numele. Se poate spune că “hidrocarbura Neniţescu“, prima anulenă (CH)10, a propulsat chimia anulenelor. A fost pionierul aplicării metodelor fizice în chimia organică în România. Este ales ca membru al Academiei Române şi al altor academii din străinătate (Germania, Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia). Primeşte numeroase premii, dintre care medalia “A.W.von Hofmann“, una dintre cele mai prestigioase medalii ştiinţifice. Se pare că cel mai reprezentativ aspect al vieţii sale este cel de profesor. Îşi impresiona puternic studenţii prin a le prezenta chimia organică într-un mod captivant şi logic. De asemenea se impunea prin apariţia sa fizică: era înalt, solid, cu nas acvilin şi o privire foarte pătrunzătoare. Era foarte bine informat în toate domeniile chimiei organice, chimiei generale, analitice şi chimiei fizice. Avea un discurs clar şi calm. Nu se temea să răspundă anumitor întrebări ale studenţilor cu "Nu ştiu" sau "Nu se ştie încă". A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Ana Santer şi a doua oară cu Ecaterina Ciorănescu (1909 - 2000). Ecaterina Ciorănescu a fost prima femeie asistent la Catedra de Chimie Organică de la Politehnica din Bucureşti. I-a fost elevă, asistentă, doctorandă şi soţie. L-a susţinut în munca sa ştiinţifică. Rezultatele muncii lui Costin Neniţescu se văd în cele 262 de articole originale şi 21 de brevete. În anii 1970 lucrările sale au numărat 1000 de citări. În ziua de azi Chemistry Citation Index numără mai mult de 20 de citări pe an. A fost pentru scurt timp decan al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii Bucureşti. Neniţescu putea să intuiască ce calităţi au studenţii săi şi îi selecta ca viitori colaboratori pe cei mai buni dintre aceştia. Profesorul Rudolf Criegee spunea despre studenţii lui Neniţescu că erau cei mai buni din laboratoarele sale. Ca om, a fost o persoană deosebită. Deşi părea aspru şi sever, era generos şi cu o inimă caldă. Îi plăceau munţii, drumurile de munte abrupte şi înguste, cum ar fi Caraimanul sau zona Bâlea. Curajul era o caracteristică a sa. Politica nu se regăsea în preocupările sale. Neniţescu nu era în relaţii bune cu regimul comunist. (informatiile au fost preluate de pe wikipedia).
In curind va aparea un nou numar, 10, din publicatia "Colectionarul Roman". Aici veti putea citi si un articol de-al meu despre "Jetoanele turistice". Din nefericire actuala criza a facut ca intervalul dintre doua aparitii sa fie destul de mare. Sa speram ca in viitor se vor gasi sponsori generosi pentru a edita mai des aceasta revista necesara celor care au o pasiune din aria numismaticii, notalifiei, cartofiliei, sfragisticii etc.
Aflam de pe blogul dlui Aurel Vilcu, http://aurelvilcu.wordpress.com/, ca Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei Române şi Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară “Horia Hulubei”, în cadrul proiectului Romarchaeomet, organizează în ziua de 31 martie 2011 la sediul Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei Române din str. Henri Coandă, nr. 11 (Casa Macca), un colocviul ştiinţific "Argintul antic şi medieval în România. Cercetări recente şi perspective".
