Jetoane utilizate la Cazinoul din Slanic Moldova in perioada de glorie a statiunii, adica pana in primul razboi mondial. Astazi, Cazinoul arata frumos doar la exterior si "viseaza" la vremurile de acum 100 de ani.
Iata cum era prezentat Cazinoul intr-un ziar al vremii, Epoca din 26 iulie 1897: “Noul Casin, un adevarat monument de arta, pentru prima oara pus in exploatare in aceasta stagiune, poate rivaliza cu tot ce s-a facut mai de gust si mai luxos in acest gen; mobilat cu deosebit lux si ingrijire, in stejar masiv si plus, cuprinde vaste sal de mancare, café, cofetarie, salon de lectura, conversatie si corespondenta, piane, jocuri de distractie, precum si o sala cu doua biliarde aduse din renumita fabrica Iassinte din Lion. Pe langa acestea mai este o splendida sala de teatru, incapatoare de 500 persoane, care rivalizeaza cu sala teatrului National Iasi si care e proiectata a fi iluminata electric ca si intreaga cladire.”
Intr-o monografie aparuta in 1934 cazinoul este prezentat ca pricipalul loc de distractie al statiunii: “Cazinoul e cladirea, in care pulseaza mai mult viata statiunii de dimineata si pana noaptea tarziu, acesta fiind unul dintre locurile de distractie ale vizitatorilor. Aici, pe langa restaurantul cel mai bun si mai mare ce-l are Slanicul, Cazinoul are si o frumoasa sala de cinematograf in care e si un piano, are sala in care se dau concerte, serate, festivaluri, sala de biblioteca pentru lectura, cofetarie. Tot la Cazinou sunt Sali unde se joaca carti si unde sunt instalate mesele pentru jocurile de noroc: sah, table, biliard, bacara, ruleta si unde foarte multa lume venita in statiune, petrece ore intregi, unii incercindu-si norocul, altii privind numai de curiozitate. Astfel incat Cazinoul, inaltat intre cele doua sosele si alei, ce se intind bine intretinute in fata si pe la spatele lui, cu pozitia lui frumoasa, cu stilul lui plin de eleganta, cu privelistile-i adimirabile ce ti le ofera, si cu distractiile ce le are vizitatorul in el, nu poate fi decit o podoaba a Slanicului si o atractie irezistibila pentru amatorii ce viziteaza statiunea, dandu-i o animatie deosebita”.
Iata cum era prezentat Cazinoul intr-un ziar al vremii, Epoca din 26 iulie 1897: “Noul Casin, un adevarat monument de arta, pentru prima oara pus in exploatare in aceasta stagiune, poate rivaliza cu tot ce s-a facut mai de gust si mai luxos in acest gen; mobilat cu deosebit lux si ingrijire, in stejar masiv si plus, cuprinde vaste sal de mancare, café, cofetarie, salon de lectura, conversatie si corespondenta, piane, jocuri de distractie, precum si o sala cu doua biliarde aduse din renumita fabrica Iassinte din Lion. Pe langa acestea mai este o splendida sala de teatru, incapatoare de 500 persoane, care rivalizeaza cu sala teatrului National Iasi si care e proiectata a fi iluminata electric ca si intreaga cladire.”
Intr-o monografie aparuta in 1934 cazinoul este prezentat ca pricipalul loc de distractie al statiunii: “Cazinoul e cladirea, in care pulseaza mai mult viata statiunii de dimineata si pana noaptea tarziu, acesta fiind unul dintre locurile de distractie ale vizitatorilor. Aici, pe langa restaurantul cel mai bun si mai mare ce-l are Slanicul, Cazinoul are si o frumoasa sala de cinematograf in care e si un piano, are sala in care se dau concerte, serate, festivaluri, sala de biblioteca pentru lectura, cofetarie. Tot la Cazinou sunt Sali unde se joaca carti si unde sunt instalate mesele pentru jocurile de noroc: sah, table, biliard, bacara, ruleta si unde foarte multa lume venita in statiune, petrece ore intregi, unii incercindu-si norocul, altii privind numai de curiozitate. Astfel incat Cazinoul, inaltat intre cele doua sosele si alei, ce se intind bine intretinute in fata si pe la spatele lui, cu pozitia lui frumoasa, cu stilul lui plin de eleganta, cu privelistile-i adimirabile ce ti le ofera, si cu distractiile ce le are vizitatorul in el, nu poate fi decit o podoaba a Slanicului si o atractie irezistibila pentru amatorii ce viziteaza statiunea, dandu-i o animatie deosebita”.
