Pentru arta și cultura românească, Ştefan Luchian este - alături de Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu - unul dintre cei trei fondatori ai picturii române moderne; pentru tineri, este un model de sacrificiu şi pasiune în meseria aleasă.
Pe ultimii șapte ani din viața sa, încheiată prematur la doar 48 de ani, i-a trăit într-un purgatoriu permanent. În acest purgatoriu s-au plăsmuit cele mai sublime pasteluri care dăinuie în pictura românească și unele dintre cele mai superbe din pictura lumii. Boala îl împiedica să mai iasă din casă și să picteze peisajele pe care atât de mult le iubea însă, stând în fotoliu și cu pensula legată de mâna inertă, Luchian picta flori până la extenuare, singura lui rază de lumină în bezna în care trăia. Așa s-au zămislit splendidele lui naturi moarte cu flori... splendidele lui Anemone.
