Materiale nemetalice utilizate pentru confectionarea de monede

(articol aparut in revista "Colectionarul Roman" nr. 7/2007 si pe http://www.colectzii.ro/)

Pe linga metalele si aliajele acestora, prezentate in articolul anterior, uneori in decursul istoriei
s-au utilizat, din anumite considerente, pentru emiterea de monede si diverse alte materiale nemetalice si total improprii acestui scop.

Carbune: in 1922 un numar mic de monede/bancnote de necesitate, notgeld, s-au emis din carbune in timpul hiperinflatiei din Germania.
Carton: desi nu este un material care sa reziste in timp totusi cartonul a fost utilizat pentru emisiuni de moneda. Astfel in 1574 orasul Leyden era sub asediu. Conducatorii orasului au hotarit sa confectioneze o moneda din carton avind valoarea nominala de 20 stuiver. Moneda avea diametrul de 38 mm, si avea inscriptionata urmatoarele cuvinte: „ Godt behoede Leyden” si „N.O.V.L.S.G.I.P.A.C” (Nummus obsessae urbis Lugduni sub Gubernio illustrissimo Principe Auriaci cusus).

foto 1: Moneda din carton, Leyden 1574

Lut: Inainte de sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial in Japonia s-au confectionat din teracota monede cu valoarea nominala de 1 sen.
Lemn: In 2005 republica Congo a emis o moneda comemorativa de 5 franci din lemn de artar avind imprimata pe una din fete o gorila (specie pe cale de disparitie datorita vinarii excesive dar si datorita taierii padurii tropicale), iar pe cealalta un leu in picioare. Moneda are 40mm in diametru si a fost emisa intr-un tiraj de 2000 de exemplare.

foto 2: moneda din lemn, 5 franci 2005 Congo

Sticla: Monedele din sticla sunt foarte rare. In Egipt s-au descoperit mici bucati de sticla din secolul I-IV AD care se banuieste ca au fost utilizate ca monede. Tot in Egipt in perioada fatimida, 969-1171, se utilizau monede (dar si etaloane monetare) din sticla colorata, fiecare culoare desemnind o anumita valoare a monedei. In lumea islamica primele greutati pentru verificarea monedelor au fost confectionate din sticla. Se pare ca aceste etaloane din sticla au fost utilizate si ca moneda de schimb. In timpurile noastre, ducele Spremont a emis in Maehren (regiune din estul Boemiei) niste monede din sticla.
Plastic: In mod frecvent diversele materiale plastice se utilizeaza pentru emiterea de jetoane. In 2004 Congo a emis o moneda de 10 franci dintr-un plastic acrilic asemanator sticlei organice (deci este transparenta) cu diametrul de 50mm si grosimea de…21mm. Moneda prezinta imaginea tridimensionala a celei mai mari corabii din lume construita de chinezi in secolul XV pentru a transporta girafe din Africa in China. Corabia avea circa 140m lungime, 60 m latime si 9 catarge. Dezavantajele acestei monede inedite este ca prezinta pe cele doua fete acelasi desen. Tirajul acestei emisiuni neobisnuite a fost de 2000 de exemplare. Pe site-ul http://www.joelscoins.com/ se mai gasesc la vinzare la un pret de 35 $ in stare proof. In 2006 congolezii au pus in circulatie o alta moneda din acelasi material. Valoarea nominala fiind de 25 de franci. Moneda prezenta, tot tridimensional, fregata Shtandart, nava amiral a flotei tarului Petru cel Mare, construita de mesteri danezi in 1703.
foto 3: monede acryl Congo: fregata Shtandart si corabia chineza

Portelan: La inceputul secolului XVIII in Thailanda au fost folosite monede din portelan. In perioada de colaps a economiei germane de dupa primul razboi mondial citeva orase au emis monede din acelasi material casant si total impropriu pentru emisiuni monetare. Multe din acestea monede (cu diverse denominatii) au fost din portelan rosu si s-au produs in fabrica de portelan din orasul Meissen, care a emis si monede din portelan alb chinezesc. Aceste emisiuni germane se incadreaza in categoria banilor de necesitate.
foto 4: monede germane din portelan

Piele: Pielea a fost utilizata in decursul istoriei ca material pentru confectionarea banilor, in special in timpul asediilor si al situatiilor de urgenta. In anul 743 imparatul bizantin Constantin V Kopromymos, in timpul razboiului civil, a permis emiterea de monede din piele. Un alt imparat Friedrich II in 1241, in timpul ocupatiei provinciei Faenza (Ravenna-Italia), avea dificultati cu procurarea de metale pentru monede asa ca a scos monede din piele. Cele mai vechi monede din piele au fost confectionate in China in timpul imparatului Wu (140-86 BC). Ele erau din piele de cerb alb si erau utilizate in cadrul palatului ca bani de joc/jetoane. In secolul XIX banii din piele au fost utilizati in tarile baltice intre 1810 si 1831 si in timpul marii inflatii din Germania. In 1923 in orasul Poessneck (Germania) au circulat ca “monede” talpi de pantofi de dama sau barbati purtind semnatura oficialilor si avind valori de 25 si 50 de pfennigi de aur. In acelasi oras bancnota de 50 milioane de marci a fost tiparita pe piele. In Insula Man se pare ca au circulat intre 1570 si 1780 bani in piele.
Toate aceste monede/bani din piele inlocuitori temporari de moneda metalica, erau de fapt bucati din piele care probabil purtau o semnatura oficiala si insemne (ca in cazul taplilor de pantofi mai sus amintite) care sa le ateste valoarea nominala. Aduceau mai mult a bancnote decit a monede, dar cum in secolul VIII, de exemplu, nu se punea problema existentei bancnotelor le putem considera monede, asa cum o fac si numismatii straini.
Fibre: La sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial datorita lipsei acute de metale in regiunea Manchukuo, din nordestul Chinei s-a emis o moneda de 5 fen dintr-un material fibros rosu la fel de tare ca si un metal. Aceasta moneda nemetalica are valoarea de catalog de 60 de dolari in stare VG.
foto 5: fiber coin Manchukuo

Piatra: In insula Yap localnicii utilizeaza pentru diverse tranzactii discuri din piatra, mai precis din aragonit (un mineral alcatuit din carbonat de calciu cristalizat avind cristale mari de cuart, mineral care nu se gaseste pe insula), asemanatoare unor pietre de moara cu o gaura in mijloc (pentru a putea fi usor transportate). Detalii despre ineditele monede de piatra se gasesc intr-un articol publicat pe blog in luna iulie.

foto 6: "banut" de piatra

Bibliografie:
1.http://www.moneymuseum.com/standard_english/raeume/geld_machen/werkstatt/material/material.html 2. http://www.tclayton.demon.co.uk/
3. http://www.joelscoins.com/

ing. Dorel Balaita
Onesti-Bacau

Monedele lui Mohamed Cuceritorul

(articol aparut in revista "Colectionarul Roman" nr.13/2008)

Nascut la 30 martie 1432 ca al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea in capitala de atunci a imperiului, Edirne, Mehmed al II-lea avea sa ajunga sultan la virsta de 12 ani pentru o scurta perioada intre 1444-1446, dupa ce tatal sau a abdicat in urma pacii incheiate cu Emiratul Karaman din Anatolia. In 1446 Murad al II lea isi reia tronul si va sta in fruntea imperiului pina la moartea survenita in 1451.
Mehmed II va redeveni sultan si va conduce glorios imperiul inca 30 de ani intre 1451-1481 (855-886 AH). La 21 de ani va cuceri Constantinopolul punind capat batrinului si bolnavului imperiu bizantin. Tanarul si istetul sultan va schimba denumirea capitalei Bizantului in Istambul si isi va stabili aici capitala.
Mehmed II (sau Mohamed Cuceritorul) a fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria imperiului, unii istorici considerindu-l adevaratul intemeietor al imperiului Otoman. In timpul domniei lui, turcii au cucerit noi tinuturi in special in Europa: Serbia, Grecia, Bosnia , dar si rasaritul Asiei Mici. Pentru marile succese, el a fost numit Fatih (Cuceritorul).

foto 1: Mehmed II –circa 1480 (portret realizat de venetianul Giovanni Bellini)

In timpul lui Mehmed Fatih s-au emis monede din cupru –mangâri, din argint – aspri/akche si onluk, (piese de 10 aspri/akhce) si prima moneda otomana propriu-zisa din aur-sultani/sultanini sau altân. Emisiunile monetare Mehmed II se impart in doua categorii: piese din prima perioada de domnie (1444-1446/ 848-850AH) si piese din anii de glorie ai imperiului (1451-1481/855-886AH).
Monedele emise de cuceritorul Constantinopolului, fata de emisiunile altor sultani, au pe ele trecut anul de emisie si nu anul de urcare pe tron al sultanului.
Sultani, sultanini sau Altân, altun . Este prima moneda otomana propriu-zisa din aur. Altun in limba turca inseamna aur. O perioada indelungata de timp otomanii nu au batut monede de aur proprii, insa au acceptat in circulatie si la plata birurilor monedele de aur europene, mai ales ducatii venetieni si unguresti, ba chiar le-au imitat sau le-au aplicat contramarca sah (“just”, “veritabil”). Aceasta contramarca apare si pe piese batute la Sibiu in 1465 si 1466-1467, aflate in colectiile Muzeului National Ungar. Desi in documentele vremii apar referiri la ducatii turcesti cu mult inainte ca acestia sa bata moneda proprie din aur, unii numismati considera ca de fapt sub aceasta denumire se afla imitatiile ducatului venetian realizate de alte autoritati decit cele otomane, dar destinate in principal platii tributului catre Inalta Poarta. Cum aceste monede circulau in teritoriile detinute de otomani, ele s-au numit “turcesti”. Abia in timpul domniei lui Mehmed II, in anul 882 H (1477-1478) otomanii încep să emită propria monedă de aur cu legenda arabă. Initial, Altânul avea 3,55 grame, continea aur 996, era egal cu 40 de aspri de argint si valora cit un ducat venetian. Pina la moartea lui Suleyman I a fost utilizat cu precadere in comertul exterior. In timpul lui Mehmed II s-au batut sultanini numai in monetaria Constantinopol.

AKCHE /ASPRU. A fost moneda cea mai raspindita in imperiu in perioada lui Mehmed Fatih, (si chiar pina la mijlocul secolului XVI) datorita argintului de buna calitate din care era confectionata, stabilitatii economice a imperiului si faptului ca era moneda in care se plateau soldele si deasemenea fusese impusa oficial ca moneda de calcul.
De la aparitia asprului in 1326 si pina la prima domnie a lui Mehmed II akcheaua a avut o stabilitate remarcabila, greutatea variind intre 1,15 si 1,2gr iar titlul argintului s-a pastrat in toata aceasta perioada la 900. Incepind cu cea de-a doua domnie a lui Mehmed II, akcheaua a fost periodic devalorizata, reducindu-i-se greutatea pina la 0,75 grame in 1481. Practic, au fost 6 etape de reducere a greutatii asprilor. Toate aceste reduceri de greutate nu au facut altceva decit sa sporeasca veniturile visteriei imperiului, din aceeasi cantitate de argint se bateau mai multe piese.
Primii aspri emisi de Mehmed II (in 1444/848) erau din argint cu titlul 900 si o greutate in jurul a 1-1,15gr. Akchelele cu anul 848 sunt caracterizate prin faptul ca au pe avers 2 cercuri astfel pozitionate incit sa formeze simbolul Islamului, semiluna. In cercul interior pozitionat in partea de sus a monedelor si atingindu-se de cercul mare este inscriptionat: „Mehmed bin Murad” adica Mehmed fiul lui Murad. In portiunea sub forma de semiluna, zona dintre exteriorul cercului mic si interiorul cercului mare sunt scrise urmatoarele: „Han” si „azze nasrűhű”, care s-ar putea traduce prin „conducatorul care obtine victorii stralucitoare”.

Pe reversul pieselor cu anul Hegirei 848 este reprezentat un cerc in interiorul caruia sunt doua semicercuri tangente. In semicercul superior este inscriptia „hűllide műlkehű” care s-ar traduce prin „imperiu vesnic”. In semicercul inferior este inscriptia „duribe” adica”batut la” si apoi monetaria unde s-a realizat piesa. In spatiile laterale dintre cele doua semiceruri tangente este inscriptionat anul urcarii pe tron, recte 848, dar astfel: in spatiul din stinga monedei cifrele „84” si in spatiul din dreapta „8”. Akche 848 s-au batut in monetariile: Edirne, Amasya, Ayasluk, Bursa si Serez.
Din pacate, cele mai multe akchele (si nu doar cele din prima domnie a lui Mehmed II) nu au pe ele nici pe avers dar nici pe revers inscriptiile integrale, ci doar partiale, datorita pozitionarii defectuase a flanului in timpul operatiei de batere a monedei sau dimensiunii reduse a flanului.

Dupa ce Murad al II-lea a revenit la domnie a emis akchele apropape identice cu cele batute de fiul sau. Singura deosebire este ca pe avers in cercul interior in loc de inscriptia „Mehmed fiul lui Murad” apare „Murad fiul lui Mehmed” (este vorba de Mehmed I), deci a fost schimbata doar pozitia cuvintului „bin” (fiu) in inscriptie. Astfel de akche s-au emis doar in 3 monetarii: Edirne, Bursa si Serez.
Akchelele din perioada de inceput a domniei lui Mehmed II sunt rare deoarece atunci cind se hotara scoaterea pe piata a unei noi monede cu o greutate mai mica decit cea existenta se colectau monedele vechi si se topeau.
Din timpul celei de-a doua domnii exista cinci tipuri de aspri emisi de Mehmed II categorisiti dupa anii de emisie trecuti pe monede. Astfel, avem emisiuni cu anul hegirei 855 batuti in monetariile Amãsya, Ayãsluk, Bursa, Edirne, Novar, Serez, apoi in 865 (Amãsya, Ayasluk, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Novar, Serez, Konya, Kostamonu) in 875 (Amãsya, Ayãsluk, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Novar, Serez, Üsküp-Skoplje, Konya) in 885 (Amãsya, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Serez, Üsküp), in 886 (Amãsya, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Novar, Üsküp). Se constata ca asprii s-au emis cu o periodicitate de 10 ani, cu exceptia anului mortii sultanului. Mai multi specialisti sustin ca o parte din emisiunile cu anul hegirei 886 apartin lui Mehmed II.

Akche-lele din prima decada 855-865AH au aversul relativ asemanator, (numismatul sirb Slobodan Sreckovic a identificat totusi 2 tipuri de baza de inscriptii pe avers – vezi „Akches” vol 2,). In centru este inscriptionat: „Mehmed bin” si circular in 4 cartuse ornamentale : „Murad/ han/ azze nasruhu/ 855. Inscriptia de pe revers este: in partea de sus se poate citi- „Hullide műlkűhu”, si in partea de jos „duribe” si urmeaza o monetarie din cele amintite mai sus.

Aversul si reversul akche-lele din perioada 865-875 AH prezinta mai putine variatii. Inscriptiile de pe avers si revers sunt scrise pe margine de jur imprejur iar in mijlocul monedei se afla cite o stea. Pe avers este inscriptionat: „Mehmed bin Murad han azze nasruhu 865” iar pe revers „Hullide mulkehu duribe” plus monetaria.

Aversul akchelelor emise in intervalul 875-885AH prezinta o inscriptie plasata pe 4 rinduri astfel: „Mehmed bin/ Murad han/ azze nasruhu/ 875”. Piesele emise in primul an al decadei aveau pe ambele fete trei cercuri concentrice liniare in jurul inscriptiilor. Acestea simbolizau inceputul celei de a treia decade de domnie a lui Mehmed II. Ulterior s-a utilizat doar designul cu un singur cerc liniar sau perlat. Pe revers inscriptia este plasata pe trei rinduri: „hullide mulkehu/ duribe/” si monetaria, Amãsya sau Ayãsluk, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Novar, Serez, Üsküp, Konya.
In 885AH apare o noua serie de akchele, mai usoare, care multa vreme au fost considerate ca fi emise in anul 880AH dintr-o confuzie a cifrei arabe 5 care seamana mult cu cifra araba 0. (vezi articolul dlui Slobodan Sreckovic - „Minting of coins in 885 and 886AH” aparut in TND Bulten, 33-34, 1996, care aduce argumente in favoarea unei emisiuni de akcele in anul 885 si nu 880, asa cum s-a sustinut multa vreme).
Pe aversul emisiunilor 885AH inscriptia este plasata pe trei rinduri: „Mehmed sultan/ bin/ Murad han”. Titulatura de sultan nu este noua, ea a fost utilizata prima data de Mehmed I in 816AH, dar abandonata in 822AH. Inscriptia de pe revers este pe 5 rinduri: „azze nasruhu” / monetaria/ „duribe/ sene/ 885”. Cuvintul „sene” se traduce prin „an”. Aceste akche ca si cele din 886AH sunt foarte rare, pentru ca pe 3 mai 1481 sultanul moare.
Ultimele akchele Mehmed II au fost emise postum in 886AH, pentru o perioada foarte scurta de timp (de pe 3 pina pe 21 mai 1481 cind este urcat pe tron printul Cem (Jem) care va fi inlocuit pe 19 iunie de Bayazid II) in aproape toate monetariile si sunt extrem de rare. Aversul este identic cu emisiunea 885AH cu exceptia anului. In privinta reversului si acesta este asemanator celui din 885AH, dar exista citeva deosebiri generate de pozitia literei „be” din cuvintul „duribe”.

Variatia greutatii asprilor otomani si rata de schimb in timpul lui Mehmed II*

Anul AH/AD --- Aspri/100 dirhemi -- Gr.akce ---Akcele/ducat venetian -- Raport aur/argint
848/1444-----------290 --------------------1,06 ------------39-40 -------------------- 10,6
855/1451-----------305 --------------------1,01----------- 40-41 ------------------ 10,4
865/1460 ----------320 -------------------0,96 -----------42-43 ---------------------10,3
875/1470 ---------330 -------------------0,93 ------------44 -------------------------10,4
885**/1480-------400------------------- 0,77------------ 45 -------------------------8,8
886/1481---------- 410------------------- 0,75------------ 46 -------------------------9,0

*- tabel alcatuit pe baza informatiilor din Sevket Pamuk – A monetary history of the ottoman empire. Dirhemul era o unitate ponderala utilizata in monetariile otomane avind circa 3,072 gr. Ag. Ducatul venetian cintarea 3,559gr si era din aur de 997.
** - Slobodan Sreckovic in „Minting of coins in 885 and 886AH” aparut in TND Bulten, 33-34, 1996, aduce argumente in favoarea unei emisiuni de akcele in anul 885 si nu 880, asa cum s-a sustinut multa vreme.
In a doua jumatate a secolului XV akcheaua/asprul a fost moneda de argint preponderenta si pe piata din tarile romane, convietuind cu emisiunile monetare locale. Alaturi de monedele otomane bune circulau in Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania („importate” in special din cele doua voivodate de peste Carpati) foarte multe falsuri, fie avind legenda barbarizata, fie piese fourrées (doar argintate). De altfel, exista argumente istorice care sustin existenta unei productii locale de imitatii de aspri la nord de Dunare initiata de Petru Aron in Moldova si de Vlad Tepes in Tara Romaneasca si continuata de domnitorii care i-au urmat.
Circulatia asprului in Tara Romaneasca, Moldova si in Transilvania difera fata de cea din Imperiu Otoman. Aceasta este reglementata de autoritatile locale si nu de cele ale imperiului. Astfel, cursul dintre aspru si celelalte monede de pe piata (monedele locale sau din alte tari europene) era unul fixat de domnitorii locali care isi pastrau si unele avantaje obisnuite cum ar fi: recuperarea unei parti a argintului prin distribuirea de piese argintate sau doar din cupru, dar si prin suplimentarea masei monetare otomane prin emiterea de monede de tip otoman.
ONLUK AKCHE. Erau piese care valorau 10 aspri (sau 10 akchele). S-au batut in monetariile Kostantiniye si Novar (Novo Brdo = Kosovo). Primele onluk akche s-au batut in 1470. Erau din argint 900, cintareau in jur de 8,80-8,90gr si aveau un diametru de 21-22mm.
Mangâr sau pul- erau monede din cupru, motiv pentru care sunt mai slab conservate. Majoritatea emisiunilor din secolele XIV-XVI sunt anonime lipsind numele sultanului, pe unele si data emiterii sau urcarii pe tron a sultanului, dar si numele atelierului. Multe piese prezinta doar niste ornamente pe ambele fete. In plus, nu de putine ori, erau batute pe pastile cu suprafata mai mica decit cea a tiparelor, sau deplasate fata de matrita. Se pare ca fiecare atelier monetar isi concepea reprezentarile de pe tipare astfel explicindu-se varietatea mare a mangârilor. Toate aceste inconveniente fac destul de greoaie identificarea mangârilor si confuzia lor cu alte piese batute de state turcesti anatoliene, motiv pentru care nici nu s-a acordat o importanta prea mare studiului acestora. Astfel, nu se cunoaste care era valoarea reala a acestor piese si daca existau mai multe nominaluri, sau sunt doar variatii ale dimensiunilor de la un atelier la altul. In schimb erau foarte populari in epoca, pe linga rolul jucat in tranzactiile marunte, mangârii erau utilizati si ca jetoane in jocurile de tintar sau dame. Din acea perioada provine si denumirea de pul/puluri in limba romana data pieselor jocului de table.
Mangârii nu erau primiti la plata impozitelor, in schimb erau distribuiti obligatoriu negustorilor contra banilor din argint, astfel imperiul reusea sa inlocuiasca periodic o parte din argintul de pe piata.
De la Mehmed II se cunosc mangâri fara monetarie sau care s-au batut in ateliere monetare din: Amãsya, Ayãsluk, Berghamã, Bõlû, Bursa, Edirne, Aghridir, Ankûriya, Qarãhisãr, Kastamuni, Kîghî, Küniya, Kostantiniye, Serez, Tire. Alte surse, sustin ca in partile europene ale imperiului s-au emis mangâri sub Mehmed II numai in doua ateliere: Edirne si Kostantanyie (Constantinopol), nu si in Serez. Se presupune ca mangârii au circulat in principiu numai in interiorul Imperiului Otoman.

Mangârii identificati ca apartinind lui Mehmed II, descoperiti pe teritoriul actual al Romaniei sunt foarte putini. Piesele cu locul de descoperire necunoscut au fost considerate ca provenind din Dobrogea. Se pare, totusi, ca mangârii au penetrat in cantitati reduse si in Tarile Romanesti. Dl Eugen Nicolae in cartea „Moneda otomana in Tarile Romane in perioada 1451-1512” aparuta la Editura Arc, Chisinau in 2003 catalogheaza doar 10 exemplare. Raritatea descoperirilor este explicata prin faptul ca mangârii nu erau tezaurizati (datorita valorii foarte reduse) si nici folositi in practici funerare.


Pe aversul acestor piese din cupru apare, dar nu intotdeauna, anul de batere, tugra sau inscriptia „bin Murad” (fiul lui Murad) ori „Mehmed bin Murad”. Tot pe avers mai pot apare: o stea cu sase raze; un triunghi central; o rozeta; diverse cartuse ornamentale; Pe revers este trecut numele monetariei (nu este o regula), dispus semicircular sau de jur imprejur. Mai pot apare: o stea cu sase raze; cerc perlat; un mic cerc in centru; rozeta cu sase petale; diverse cartuse ornametale. Unele piese copiaza asprii contemporani. Dimensiunile mangârilor variaza foarte mult. La piesele descoperite in Romania si identificate ca emisiuni Mehmed II s-a constatat ca diametrul variaza intre 10 si 17mm, iar greutatea intre 0,65 si 3,05grame.

In Romania monede ale lui Mehmed al II-lea s-au descoperit izolat la Enisala, Radovanu (jud Calarasi), Vadastra, cetatea Severinului, Bucuresti, Orheiul Vechi, Suceava, Tirgoviste si in tezaurele de la Piua Petrii (jud Ialomita), Bertesti (jud.Braila), Orbeasca de Jos si Plopi (ambele in jud Teleorman), Buzau (un tezaur de 410 aspri-cel mai mare tezaur cu piese Mehmed II), Colceag (jud Prahova), Tifesti (jud Vrancea), Tirgu Ocna (jud Bacau), Scinetea (jud Vaslui), Pacuiul lui Soare. In repartitia pe monetarii a asprilor lui Mehmed II in tezaurele de la Piua Petrii, Colceag, dar si in depozitul „Tara Romaneasca passim” (aflat in colectiile Institutului de Arheologie „Vasile Parvan”) si Moldova passim primele locuri sunt detinute de cei proveniti de la Edirne, Serez si Novar.

Bibliografie:
1.Eugen Nicolae- Moneda otomana in Tarile Romane in perioada 1451-1512, Ed. Arc, Chisinau, 2003
2.Tezaure din muzeele orasului Chisinau sec. XVI-XVIII, Ed. Universitas, Chisinau, 1994
3.Slobodan Srećković- Minting of coins in 885 and 886 AH, in TNDBulten, 33-34, 1996, p.49-59
4.Slobodan Srećković- Akches, vol. 2, cap. 7-Mehmed II –Fatih , pg11-31; Belgrad 2000
5.Slobodan Srećković, Kenneth L. MacKenzie – Coinage of Muhammad (Mehmed) II akches minted in 855 AH (in the light of a newly found hoard), in Oriental Numismatic Society newletter nr. 163, Londa, 2000, pg. 17-20
6.SËVKET PAMUK- A Monetary History of the Ottoman Empire, Cambridge University Press (Virtual Publishing) 2003
7.Eugen Nicolae-Un lot de monede otomane din sec.XIV-XV in colectia Cabinetului numismatic al Institutului de arheologie din Bucuresti, in Studii si cercetari numismatice vol IX-1989, pg 131-136
8.Mihaela Blasko, C. Matache- Tezaurul de aspri otomani de la Tg. Ocna, jud Bacau, in BSNR 86-87 (1992-1993), 1996, p.151-160
9.Mihaela Blasko, E. Nicolae-Contributii la studiul monedelor de cupru otomane din secolele XV-XVI, in BSNR, 77-79 (1983-1985), 1986, p.297-307
10.E. Nicolae si I. Donoiu-Monede de cupru otomane din sec XIV-XVI descoperite in Dobrogea, in BSNR, 80-85(1985-1991), 1992, p.299-302
11.E. Nicolae si E. Paunescu- Un tezaur din sec. XVI descoperit la Radu Voda, comuna Izvoarele, jud Giurgiu, in SCN 10 , 1996, p.109-135
12.http://www.osmanischesmuseumeuropa.de/
13.http://ro.wikipedia.org/wiki/Mehmed_al_II-lea_Fatih
14.http://www.turks.org.uk/

autor
ing. Dorel Balaita
Onesti-Bacau
N.B.

Multumiri dlui Slobodan Srećković- din Belgrad, care a avut deosebita amabilitate sa ne puna la dispozitie o serie de articole ale domniei sale, si domnului Lucian Munteanu de la Institutul de Arheologie Iasi pentru ajutorul acordat in documentarea acestui articol dar si a altora care vor urma.

Talerii Klippe

(articol aparut in revista "Colectionarul Roman" nr.14/2008)

Majoritatea acestor monede inedite, dorite de colectionarii de pretutindeni si nu de putine ori vandute la preturi de care doar numismatii cu potenta financiara se pot apropia, sunt adevarate capodopere ale artei numismatice. Pentru colectionarii romani cei mai cunoscuti, rivniti dar si scumpi taleri klippe sunt cu siguranta cei batuti de principii Transilvaniei (pentru informatii suplimentare a se vedea http://www.transylvanian-numismatics.com/coins/).
Dar, ce sunt de fapt acesti taleri si de ce sunt astfel denumiti? Rolul acestui articol este tocmai acela de a da raspuns la aceste doua intrebari.
In primul rind, acesti taleri aveau o forma deosebita fata de majoritatea monedelor care circulau in Europa in perioada in care au fost emisi. Sub acest nume, “klippe” sunt cunoscute mai multe monede europene avind, in general, forma patrata. Talerii klippe sunt patrati, rombici sau poligonali dind senzatia ca, de fapt, sunt niste monede clasice, rotunde, care au fost taiate. Cuvintul “klippe” se pare ca provine de la cuvintul suedez “klippa” care ar insemna “a taia”, “a reteza”. Aceste monede mai neobisnuite au fost emise ca piese de circulatie, emisiuni comemorative sau pentru diverse ocazii, ori ca monede de necesitate in timpul asediilor. In ceea ce priveste metalul din care sunt confectionati se cunosc taleri din cupru, argint si aur.
Prima tara care a batut acesti taleri a fost Suedia, zona foarte bogata in cupru. La inceput talerii klippe au fost din cupru, erau numiti “ortug”, (moneda ortug au fost batuta pentru prima data in Suedia in 1370, si valora 3 penningar- subdiviziune a dalerului) si au fost emisi in prima jumatate a secolului XVI, in timpul domniei lui Gustav Vasa (1521-1560). Tot acesta a batut si primii taleri klippe din argint.

Mai tirziu, in perioada de domnie a reginei Kristina (1632-1654) s-au emis taleri klippe din cupru de dimensiuni foarte mari. Piesa de 10 dalers emisa intre 1644/1645, avea dimensiunile 63x32cm si cintarea 19,7kg, (tiraj de 26.000 piese timp de 2 ani, in prezent mai exista doar 7 astfel de monede). Aceste emisiuni s-au datorat gravei lipse a argintului aparuta ca urmare a razboiului purtat cu Danemarca.

Popularitatea talerilor klippe a crescut atit de mult in vestul si centrul Europei incit au inceput sa fie batuti si de tarile din aceste regiuni. Astfel, mai multe orase olandeze au emis taleri klippe de necesitate in timpul asediului impus de spanioli. Era mult mai usor, dar si mai rapid (si fara pierderi de metal) sa se realizeze flanuri patrate decit rotunde. Alti klippe au fost batuti in timpul Sfintului Imperiu Roman de Natiune Germana si de Imperiul Austriac.
Unii taleri s-au batut doar pe o fata a flanului.

De-a lungul istoriei s-au emis taleri klippe avind ca valoare 1/12;1/9;1/8;1/6; ¼; ½ dintr-un taler sau 1 ¼; 1 ½; 2; 3; 4; 6 taleri. In privinta greutatii talerilor trebuie consemnat faptul ca in 1524 greutatea standard pentru un taler a fost stabilita in statele germane la 27,4 grame de argint pur. Valoare care avea sa scada la 25,95 grame argint pur in 1566. In secolul XVII greutatea talerilor a continuat sa scada, iar in 1667 prin Conventia de la Zinna dintre Saxonia si Brandenburg se stabileste ca talerul sa aiba un continut de 22,25 grame de argint pur.

Talerii klippe austrieci au ca o caracteristica faptul ca pe flanul patrat sau rombic s-a utilizat la imprimare o matrita circulara. Cind popularitatea talerilor klippe a inceput sa scada acestia au fost emisi doar pentru ocazii foarte speciale. Designul are un aspect mai ingrijit si in plus apar diverse ornamente in colturile pieselor. Talerul de mai jos a fost emis in 1662 cu ocazia casatoriei fiicei electorului saxon Johann Georg II, Ermuthe Sophie.

Iar acest taler s-a emis in 1614 pentru a celebra botezul fiului, August, al electorului tinutului Sachsen-Albertinische Linie, Johann Georg I (1611-1615).

Bibliografie:
1.Frank Draskovic, Stuart Rubenfeld- Standard price guide to world crowns & talers 1484-1968 as cataloged by Dr.John S.Davenport, ed.1984

2.http://www.goldbergcoins.com/

3.http://www.coinarchives.com/

Metale folosite la confectionarea monedelor

(articol aparut in "Colectionarul Roman" nr.6/2007)
Acest studiu, care nu se doreste a fi exhaustiv, incearca sa treaca in revista citeva detalii despre metalele si aliajele utilizate de-a lungul veacurilor, dar si in prezent, la confectionarea monedelor de circulatie sau de colectie.
Ni s-a parut normal sa incepem cu prezentarea metalelor din care s-au batut cele mai vechi monede si apoi sa facem o descriere in ordine alfabetica a celorlalte materiale metalice utilizate mai des ori mai rar pentru emisiuni monetare.
* * *
Metalele pretioase au indeplinit cel mai bine rolul de bani, inaintea aparitiei celor dintii monede, avind in primul rind avantajul unor valori mari in volume mici, dar si alte proprietati ca divizibilitate fara pierdere de valoare, omogenitatea tuturor partilor alicote, inalterabilitate in timp. Metalele folosite pentru obtinerea celor dintii monede (primele monede ar putea fi cele din China sec. XI iHr si apoi cele din regatul Lydiei din Asia Mica, in secolul VII iHr) au fost cele pretioase: aurul, argintul, electrum.
In Italia preromana si romana s-au folosit mai ales cupru sau aliajele din cupru: bronzul, oricalcul. China va utiliza timp de 15 secole bronzul si cuprul, iar din secolul 16 numai alama. Primele monede romane (sec. V î.Hr.) erau din aramă. Apoi, în primele secole ale Imperiului s-au bătut denarii din argint iar din aur , aureus-ii.

Aurul are calitati monetare incontestabile. Aurul curat este galben ca lamaia, este foarte dens (19,3kg/l) si are o duritate mai mica decit a argintului (2,5 pe scara Mohs). Este un metal usor de prelucrat fiind perfect maleabil . Este divizibil fara pierdere de valoare. Poate fi divizat in cele mai mici parti iar dupa aceea poate fi cu usurinta regrupat intr-o singura bucata fara pierdere de substanta sau valoare. Spre deosebire de argint, care se oxideaza in anumite conditii, aurul are proprietati fizice superioare. Fiind inalterabil, aurul obtinut acum 5000 de ani este similar cu cel extras astazi. Aurul are o valoare mare intr-un volum mic. Cu citeva grame de aur se pot face plati importante, care ar necesita kilograme din alte metale. Deoarece aurul pur este prea moale se aliaza cu cupru sau argint. Concentratia aurului in aceste aliaje se exprima in carate. Aurul curat are 24 de carate. Un aur de 18 carate contine 18/24 parti aur, adica 75% aur, iar cel de 14 carate circa 58,33%aur. Aliajele de aur au culoare galbena, alba, albastra sau verde functie de cantitatile de cupru, zinc, argint, fier, crom etc. Istoria aurului monetar nu a fost lipsita de sinuozitati. Utilizarea aurului ca moneda a avut o serie de limite si inconveniente. Apogeul aurului monetar se situeaza intre anii 1900 si 1914, epoca de aur a etalonului aur.
In prezent monedele de aur nu mai circula pe piata decit ca piese numismatice sau ca instrumente de tezaurizare. Monedele pentru tezaurizare (asa numitele bullion coins) sunt monede de aur batute recent. Ele sunt destinate investitorilor care doresc sa pastreze aurul in cantitati mici, practice si usor vandabile (fata de lingourile, placutele sau barele de aur). Monedele de tezaurizare sunt evaluate la un pret usor mai ridicat decit valoarea aurului pe care-l contin, (intre 5-20%), pe cind aurul din lingouri se vinde la pretul materialului. Cea mai cunoscuta moneda de tezaurizare este Krugerrandul Africii de sud, care se bate din 1967 si cintareste o uncie de aur de 24 carate (in 1975 s-au vindut peste 4,8 milioane de piese). Unele monede de tezaurizare sunt rebateri ale unor monede mai vechi: piesa de 4 ducati 1915 a Imperiului Austriac, sovereignul britanic, napoleonul francez, cervoneti rusesti, ori la noi, replicile la 20 lei 1868 sau Koson. Monedele de aur romanesti din perioada regalitatii sunt facute dintr-un aliaj de aur si cupru (cupru mareste duritatea aurului)

Argintul: este dupa aur cel mai ductil metal, este mai moale decit cuprul si mai dur decit aurul. A fost intens utilizat pentru confectionarea de monede din antichitate si pina in prezent. O lunga perioada de timp argintul a fost folosit mai mult decit aurul in functia de ban. Aceasta deoarece argintul a fost relativ mai abundent si mai putin scump decit aurul si in consecinta tendinta de a-l tezauriza era mai mica, ceea ce marea disponibilul de argint pentru circulatie. Spre deosebire de aur , argintul in prezenta sulfului din atmosfera isi pierde stralucirea. Pe teritoriul Romaniei primele monede autohtone cunoscute au fost drahmele de argint batute in orasul pontic Histria in secolele V-IV iHr., iar primele emisiuni monetare ale Tarilor Romane (ducati, dinari, bani) incepind cu cele ale lui Vladislav I (1364-c.1377) in Tara Romaneasca si Petru Musat (c.1375-c1391) in Moldova au fost dintr-un aliaj de argint. Pentru baterea de monede se folosesc de obicei aliaje de argint cu 10-50% cupru. De-a lungul timpului s-au utilizat un mare numar de aliaje de argint. Pina in 1920 monedele britanice din argint erau dintr-un aliaj de argint-cupru cu argint de 92,5%. Monedele romanesti de argint din perioada regalitatii erau tot dintr-un aliaj de argint cu cupru (10%-40%). Un aliaj de argint cu plumb a fost folosit in Bhutan. Marea dezvoltare a productiei de argint in a doua jumatate a secolului XIX si XX (~8500 tone in 1937) a avut ca urmare scaderea spectaculoasa a pretului argintului si abandonarea lui ca etalon, din cauza neparalelismului in evolutia pretului aurului si argintului.
Ca urmare sistemele monetare bazate pe argint au fost abandonate.

foto:Drahma Histria

Electrum: este un aliaj natural sau artificial de aur si argint. Monedele batute in regatul Lydiei in sec 6-7iHr erau din electrum natural (75% aur si 25% argint). In perioada dinastiei merovingiene (Regatul francilor, sec 7 AD) s-a fabricat, pentru a se monetiza, un aliaj de aur si argint numit tot electrum. Emisiunile monetare private din perioada goanei dupa aur din California au fost tot din electrum natural.
foto: histamenon nomisma din electrum-Alexius 1 Comnenus 1081-1082

Cupru (arama): este un metal moale, rosiatic cunoscut din cele mai vechi timpuri. In prezent este rar folosit nealiat la monede. Este constituentul de baza pentru o multitudine de aliaje (bronzuri, bronz aluminiu, alama, alpaca etc). Jumatate din productia mondiala de cupru se utilizeaza pentru obtinerea de aliaje. Intre 1644 si 1759 Suedia a emis niste monede-lingou din cupru de forma patrata si cintarind pina la 3 kg si cu latura de peste 25 cm. Tot in 1644 Suedia a emis din cupru cea mai mare moneda din lume cu valoarea nominala de 10 Daler, cu dimensiunile 63x32cm si cintarind 19,7kg, (tiraj 26.000 piese timp de 2 ani, in prezent mai exista doar 7 astfel de monede). Aceaste emisiuni s-au datorat gravei lipse a argintului aparuta ca urmare a razboiului purtat cu Danemarca. Primele monede ale Principatelor Romane emise in 1867 (1,2,5,10 bani) au fost din cupru. De fapt, un aliaj cu 95% Cupru, 4% Staniu si 1% zinc, unele surse le prezinta ca emisiuni din cupru (vezi Krause) iar altele ca emisiuni din bronz (C. Kiritescu-Sistemul banesc al leului…). Multe probe monetare romanesti s-au realizat din cupru: 100 lei 1906; 5 bani 1905; 25 bani 1921 etc.
foto:rubla uriasa din cupru 1771 (1030,6 grame)
Bronz: Aliajele cuprului cu staniu sau aluminiu (cele mai utilizate), siliciu, mangan, plumb, beriliu constituie grupa de materiale global denumite bronzuri. Bronzurile cu staniu, utilizate in mod frecvent pentru emisiuni monetare, au o rezistenta la coroziune foarte buna, rezistenta mecanica mare, rezistenta la uzare foarte buna, sunt maleabile la cald si la rece. Majoritatea monedelor contemporane sunt din bronz cu staniu la care se adauga diverse alte elemente de aliere pentru a le imbunatati proprietatile, (ca de ex. zinc, plumb, nichel etc).
Alama: este un aliaj de cupru si zinc in diverse proportii. Cu cresterea continutului de zinc, culoarea se deschide si rezistenta la coroziune scade. Exista alama galbena care contine pina la 80% cupru si alama rosie sau tombac, cu un continut de cupru peste 80%. Alamele care contin mici cantitati de nichel, mangan, fier, staniu, plumb au proprietati mecanice si rezistenta la coroziune superioare alamelor obisnuite. Din alama cu o cantitate mica de nichel sunt confectionate actualele lire englezesti. Primele monede de alama (cu 1% nichel) ale Romaniei moderne s-au emis in perioada regentei regelui Mihai in 1930: piesele de 5 si 20 lei. In 1869 s-a batut o proba monetara de 50 bani din alama. Diverse tipuri de alame s-au utilizat pentru a falsifica monedele din aur pentru a insela colectionarii naivi. Alama este, totusi, mult mai usoara decit aurul. Alama cu 15% zinc este cunoscuta in SUA ca goldine, ceva in genul aurul prostilor, asa cum mai este cunoscuta alama la noi.
Oricalc (orichalcum): este un aliaj al cuprului cu zincul, asemanator alamei. Orichalchum este cuvintul utilizat de romani pentru a denumi alama continind cu aproximatie 80% cupru si 20% zinc. Oricalcul era un aliaj mult mai stralucitor decit bronzul obisnuit, dar era si mai ieftin. Monedele romane dupondius difereau de asi pentru ca erau din oricalc iar asii din cupru si in plus aveau bustul imparatului cu coroana radiata. Sestertii erau deasemenea din oricalc dar mai mari in diametru.
Potin: este un alt aliaj de cupru, zinc, plumb si cositor folosit in antichitate pentru emiterea de monede, in Galia Antica si in sudul Indiei in secolele 1iHr si 1 dHr.
moneda celta in potin c 100 BCE

Tombac: nume generic pentru aliaje de cupru cu zinc (max. 18%), bogate in cupru (80-95%) si de culoare rosie. Este un metal foarte maleabil. Utilizat mai mult pentru medalii.
Speculum: este un aliaj antic argintiu format din cupru cu o cantitate mare de staniu, deci tot un bronz. A fost utilizat pentru monede de catre triburile celtice din Europa centrala si de vest in epoca lui Cezar.
Billon: este un aliaj de cupru cu foarte putin argint. O mare cantitate de monede de bilon au fost batute in Imperiul Roman ( de exemplu, antoninienii din sec. III AD). Sub aceeasi denumire, de billon, este cunoscut si aliajul de plumb cu argint folosit pentru unele monede bizantine din secolul XI-XII AD.

* * *

Acmonital- un otel inoxidabil produs in Italia, acronim pentru Aciaio Monetario Italiano. Vechile monede italiene (dinaintea introducerii Euro) cu valoarea nominala de 50 si 100 lire erau confectionate din Acmonital.
Aliaje cupru-nichel: Aliajele de cupru-nichel sunt in prezent unele dintre cele mai utilizate aliaje monetare. Sunt asemanatoare argintului la culoare, rezistente la coroziune si usor de obtinut. Primele monede romanesti din aliaj cupru-nichel il constituie emisiunile de 5, 10, 20 bani 1900, 1905-1906 cu 75% cupru si 25% nichel.
Alpaca sau argentanul, este un aliaj inrudit cu aliajele cupru-nichel. Seamana foarte mult cu argintul si contine intre 40-75% Cupru, 10-25% nichel si 4-40% zinc, uneori si mangan. Alte denumiri pentru acest aliaj: German silver, virenium, nickel-silver, Franklinium (aliaj de cupru-nichel similar alpaca realizat de monetaria Franklin din SUA); Alpaca este denumirea utilizata pentru aliajele tip nikel silver in Germania si tarile scandinave, dar si la noi.
Aluminiu: Este un metal usor, argintiu, maleabil si cel mai raspindit metal in natura. Din 1920 se foloseste la fabricarea monedelor aluminiu simplu sau aliat. Sunt materiale foarte ieftine valoarea lor fiind de multe ori sub valoarea monedei. Monedele din aluminiu sau aliaje de aluminiu incorporeaza o valoare declarata mai mare decit valoarea intrinseca. In 1921 apar primele monede romanesti din aluminiu: 25 si 50 bani cu gaura centrala batute la monetaria Huguenin-Elvetia.
foto: prima moneda romaneasca din aluminiu- 25bani1921

Antimoniu (stibiu): este cunoscut din vechime. Metal argintiu si foarte fragil, casant si farimicios nu este un candidat bun pentru monede. Totusi, in 1931 in China s-a emis o moneda de 10 piece din antimoniu. S-au mai produs probe monetare din acest metal, un penny in 1860 in Anglia. Antimoniu este utilizat ca element de aliere (confera duritate si rezistenta) cu staniu, cupru sau plumbul pentru obtinerea unui aliaj alb utilizat la confectionarea de medalioane.
Barthon’s metal: este de fapt cupru acoperit cu un strat subtire de aur. A fost folosit in 1825 in timpul regelui George IV pentru executarea unor probe la monedele de 5 lire si 2 lire.
Bath metal- este un bronz ieftin folosit in Irlanda si SUA pentru emiterea unor jetoane, si pentru citeva monede din Insula Man.
Bronz-aluminiu: este un aliaj de cupru si aluminiu, uneori continind mici cantitati de mangan sau nichel. Are culoarea galbena si este rezistent la uzura. Monedele franceze de 5,10,20 centime de dinaintea trecerii la euro erau din bronz-aluminiu. O varietate numita ”aur nordic” (89% cupru, 5%aluminiu, 5% zinc si 1%staniu) a fost folosita pentru citeva monede Scandinave, si deasemenea pentru noile monede de 10,20 si 50 Eurocenti.
Crom: Este un metal alb dur, casant si cu temperatura de topire ridicata (1875C) de aceea nu este utilizat pentru confectionarea de monede. Este utilizat pentru placarea monedelor din otel cu scopul de a le mari rezistenta la coroziune. Piesele de 5 centi canadieni din perioada 1944-45 si 1951-1954 erau din otel placat cu crom. Se utilizeaza, in general, pentru alierea otelurilor inoxidabile cu scopul de a mari duritatea acestuia.
Crown Gold: este un aliaj obtinut din aur de 2 carate si aur de 22 carate numit astfel dupa tipul aurului utilizat in 1526 la coroana regala a Marii Britanii. Crown gold a fost aurul care s-a utilizat la fabricarea monedelor sovereign. Metalul de aliere al aurului in acest aliaj este cuprul, uneori s-a utilizat si argintul.
Fierul: este unul dintre cele mai abundente elemente chimice din scoarta Pamintului. Fierul pur este alb. Fierul nu s-a folosit prea des deoarece rugineste usor si este casant. Totusi au existat in decursul istoriei monede din fier in cetatea Argos, in timpul dinastiei Liang in China, in Japonia secolul 18-19. In Europa s-a utilizat fierul in perioada de sfirsit a primului raboi mondial datorita lipsei altor resurse materiale (vezi fillerii Ungariei). Monede din fier au mai emis Finlanda intre 1943 -1953 si Bulgaria in 1943. Pentru a indeparta problemele de coroziune s-au utilizat diverse metode printre care si acoperirea cu cupru, bronz, nichel si crom sau zinc (de ex. monedele 100 lei 1943-1944 au miezul din otel si sunt acoperite cu nichel). In prezent fierul se utilizeaza sub forma aliata, otel, si in general se confectioneaza miezul din otel in loc de fier. Otelul este denumirea generala data aliajelor de fier cu carbonul (in cantitati mici, sub 2%). Otelul inoxidabil, este un aliaj al fierului cu cromul si nichelul (si alte elemente de aliere ca titan, molibden etc) foarte rezistent la uzura si coroziune, (vezi si acmonital).
Franklinium: aliaj de cupru-nichel similar alpaca realizat de monetaria Franklin din SUA. In 1965 s-au realizat citeva probe de monede pentru Insula Gardiner, o mica insula situata in estul SUA.
foto:moneda franklinium

German silver: aliaje argintii de cupru, nichel si zinc in diverse proportii. Adaugarea unor mici cantitati de fier il fac mai alb si mai dur. (vezi alpaca, virenium, nikel silver). Este identic cu aliajul chinezesc numit packfong. Exista o proba de 20 bani 1876 din german silver.
Gilt-copper: este cupru aurit. S-au emis probe de 5 si 10 bani 1905 din cupru aurit, dar si 25 lei 1906 etc.
Gun Metal: este un aliaj din familia bronzului, folosit in special pentru rezistenta mare la uzura si coroziune. Clasic este un aliaj de cupru (88%0, staniu (10%) si zinc (2%). A fost folosit pentru confectionarea de tunuri. Gun-money sunt monedele batute din gun-metal in Irlanda intre 1689-1691 sub James II. Prin extensie putem considera ca emisiunile Sadagura sunt gun-money, fiind confectionate din bronzul tunurilor turcesti.
foto: gunmoney- 6 pence 1689 si o emisiune Sadagura

Hafniu: metal alb-argintiu similar titaniului, cu o mare capacitate de a absorbi neutroni. Exista “fantasy coin” (vezi explicatiile de la niobiu) din hafniu. “Fantasy coin” sunt monede pentru colectionari inspirate din legende, povesti, mitologie, filme stiintifico-fantastice etc.
foto:moneda hafniu
Iridiu: este un metal foarte greu, 22,5kg/l, alb-argintiu, cu punct de topire foarte ridicat si foarte rezistent. Citeva piese “fantasy coin” s-au emis de catre John Pinches (gravor englez).
Magneziu: este un metal alb-argintiu, maleabil. Incalzit la flacara unui chibrit se aprinde arzind rapid cu o flacara orbitoare. Se pare ca au existat citeva emisiuni de monede din magneziu: in lagarul din Lodz s-ar fi emis 10 pfennig din magneziu.
Mangan: este un metal cenusiu asemanator otelului lustruit. Nu este folosit ca atare pentru monede deoarece reactioneaza cu apa, dar se intilneste in diverse aliaje. Piesa de 5 centi SUA (1942-1945) din timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost realizata dintr-un aliaj de cupru (56%), argint (35%) si 9% mangan, deoarece nichelul era utilizat in industria de armament.
Molibden: metal alb-argintiu, este utilizat in principal ca element de aliere pentru oteluri si aliaje de titan. Un numar redus de probe din acest metal a emis Fred Zinkann, (Fred Zinkann- este un pionier american in baterea monedelor din metale neconventionale, membru al Societatii numismatice a Statelor Nerecunoscute, informatii suplimentare pe http://usns.info/). O firma din SUA, Metallium, a emis o serie de fantasy coin intitulata “The Elements” , din diverse metale printre care molibden, gandoliniu, magneziu, vanadiu, cadmiu etc.
Nichel: este un metal care oxideaza greu, este usor si are un aspect placut, alb-argintiu. Primele monede din nichel dateaza din anul 200BC din Bactria. Este folosit ca element de aliere cu cupru (vezi aliajele cupru-nichel, alpaca) sau fierul (vezi otelul inoxidabil) s.a . Pentru a preveni coroziunea este utilizat pentru acoperiri ale miezului din otel ale multor monede contemporane. Monede din nichel pur s-au emis in Elvetia (prima data in 1881) si Canada. In Romania, primele monede din nichel care au fost puse in circulatie sunt:100 lei 1936 si 1938 si 50 lei 1937, 1938. Anterior acestor date au existat citeva probe ale monedelor de 5 si 10 bani 1867 batute din nichel. Deoarece unele persoane sunt alergice la nichel s-a evitat utilizarea acestuia la noile monede euro.
Nikel silver- nume generic dat aliajelor gri-argintii, asemanatoare argintului dar care nu contin argint. Sunt aliaje de cupru cu nichel si zinc (circa 65% cupru, 18% nichel si 17 % zinc) si care mai pot contine si stibiu, staniu, plumb sau cadmiu. Numele vine de la asemanarea cu argintul. A fost utilizat in secolul XIX ca un inlocuitor al argintului. Aliajele nikel silver sunt cunoscute din secolul XVIII si au fost initial descoperite in estul indepartat in India si China (cunoscute sub numele de tutenag si paktong). Alta denumire German silver. La noi sunt cunoscute sub denumirea de alpaca (vezi alpaca).
Niobiu: metal de culoare alb-argintiu (se poate colora in nuante de albastru prin procedee electrochimice), numit in SUA Columbiu (Cb), este foarte scump si in special utilizat in industria superconductorilor, dar si la bijuterii. Shire Post Mint a emis mai multe “fantasy coin” avind subiecte preluate din Star Trek, Stapinul Inelelor etc din materiale ca Niobiu, titan, tantal, hafniu, (informatii suplimentare pot fi gasite la http://www.shirepost.com/Coinage.html). Wah Chang (producator american de metale speciale) a emis in 1994 si 2002 doua monede comemorative din niobiu 99,9% : a 25 a aniversare a succesului misiunii Apollo 11 respectiv 75 ani de la zborului New York –Paris fara escala a lui Charles A. Lindbergh. In 2003 Austria a emis o moneda bimetalica de 25 euro cu partea centrala din niobiu. O superba moneda bimetalica niobiu-argint a emis in 2004 Letonia.
foto: moneda niobiu
foto: moneda bimetalica Niobiu-argint
Ormolu sau Gilt bronze: este un bronz aurit. Au existat probe de 10 si 20 bani 1905 din bronz aurit.
Paladiu: Metal putin ductil din seria platinei. Prima moneda din paladiu s-a batut in 1967 in Tonga cu valoarea nominala de ½ Hau, cu ocazia incoronarii lui Taufa Ahau Tupou IV ca rege. De fapt, atunci s-a emis un set de trei monede din paladiu cu valori nominale de ¼, ½ si 1 Hau. Hau a fost noua denumire a acestor monede din paladiu inspirata de numele regelui.
foto:moneda paladiu 1,5hau-Tonga,av

Platina: metal alb-cenusiu, foarte dens (21,45 kg/l) s-a folosit pentru emiterea de monede dupa cucerirea Siberiei de catre Imperiul Tarist. Este mai scumpa decit aurul si are calitati monetare mai slabe decit acesta. Platina se topeste la temperaturi foarte inalte din care cauza baterea monedelor din platina este costisitoare. Rusia a batut monede din platina de 3, 6 si 12 ruble si a renuntat in 1845 la aceste emisiuni. In prezent diverse tari (SUA, UK, Franta, Australia etc) emit monede de colectie din platina.

foto: Rusia 150 rouble1979- platina
Pewter: Initial a fost numit astfel un aliaj de staniu cu 15% plumb si uneori antimoniu si cupru. Pewter-ul modern nu mai contine plumb (compozitia comuna fiind 91% staniu, 7,5% stibiu si 1,5% cupru). Monede din aliaj pewter au fost piesele de 1 kreutzer 1757 emise in Bohemia si cele de 5 franci francezi 1831. Pentru Romania s-au batut o serie de probe monetare la diverse monetarii din Europa: 1 leu 1869; 5,10,20 bani 1905; 50 lei 1906; 50 bani 1910 etc. Mai este cunoscut si sub denumirea de “Britannia Metal”.
Pinchbeck- este similar tombacului, a fost inventat in secolul XVIII de Christopher Pinchbeck si are circa 83% cupru si 17 % zinc. In prezent, se foloseste mai mult pentru medalii decit pentru monede. Mai este cunoscut si ca Gilding Metal.
Plumbul: este cel mai moale metal uzual, putind fi zgariat cu unghia sau taiat cu cutitul. Taiat proaspat, plumbul apare lucios cenusiu, albastrui. La aer luciul dispare rapid acoperindu-se cu un strat de oxid protector. S-a folosit putin deoarece este prea maleabil si cristalizeaza usor motiv pentru care monedele nu rezista foarte bine pierzindu-si detaliile. Este utilizat mai mult in aliaje. Totusi, a fost folosit pentru monede in sudul Indiei (secolul l AD) si in China, Burma si Siam in secolul XIX. S-a utilizat pentru emiterea unor probe monetare, inclusiv pentru monedele romanesti: 20 bani 1905;12,5 lei 1906; 25 lei 1906; 50 bani 1910 etc.
Rheniu: este un metal foarte rar, cu densitatea mai mare ca a aurului, 21,04 kg/l si punct de topire mare : 31800 C. Fred Zinkann a emis citeva “fantasy coin” din acest metal alb.
Staniu (Cositor) are culoarea argintului, temperatura de topire foarte joasa (2320C) si este foarte maleabil. Este prea moale pentru a rezista uzurii necesare unei monede. A fost folosit foarte rar pentru emiterea de moneda. Anglia fiind bogata in cositor a emis in secolul 17 farthings si jumatati de penny din staniu, dar miezul era din cupru, (cu scopul de a impiedica falsificarea, dar experimentul nu a avut succes. La temperaturi scazute staniu se transforma intr-o pulbere cenusie (fenomenul este cunoscut sub numele de “ciuma staniului”). Trupele lui Napoleon care au invadat Rusia in 1812 aveau nasturii la uniforme din staniu. Datorita gerurilor din Rusia nasturii s-au distrus. La mijlocul anilor 1940 Thailanda a emis monede din cositor (temperaturile acolo nu sunt asa de scazute). Japonia a utilizat in 1944 pentru o emisiune monetara un aliaj de staniu-zinc. In cea mai mare parte staniu este utilizat in aliaj cu cuprul la obtinerea bronzului, atit de bine cunoscut si cu atitea calitati necesare unei monede.
Tantal: metal alb-argintiu cu punct de topire foarte mare, aproape 30000C. Argentina a batut recent pentru Insulele Malvine o piesa “fantasy coin” de 5 new Australes din tantal.
foto:coin fantasy tantal Titan: este un metal usor (densitate 4,51 kg/l) si foarte rezistent la coroziune. Ca raspindire este al zecelea element din scoarta Pamintului. Zacamintele de titan sunt rare, caci raspindirea titanului este uniforma, practic orice sol arabil contine 0,5%titan. Exista emisiuni contemporane de monede de colectie din titan. Prin anumite procedee titanul poate fi colorat in diverse culori, rosu, turcoaz etc. Vezi emisiunile Insulelor Virgine Britanice (foto)
foto: monede titan rosu
foto: monede titan turcoaz
Vanadiu: este un metal moale si plastic , cu aspect de otel. Wah Chang Albany (USA) a emis un jeton pentru a demonstra posibilitatile firmei de a prelucra acest metal. Este un metal toxic.
Virenium: este un aliaj continind cupru, zinc si nichel. A fost utilizat prima data pentru emisiuni ale insulei Man, in prezent fiind folosit mai mult pentru monede comemorative si medalii. Este sinonim cu german silver (vezi si alpaca).
White metal: nume dat la mai multe tipuri de aliaje argintii care contin antimoniu aliat cu staniu, cupru sau plumb. Pentru Romania s-au batut o serie de probe monetare la diverse monetarii din Europa din acest aliaj: 50 bani 1869, 1 si 2 lei 1869; 5,10, 20 bani 1905 etc.
Wolfram (tungsten): metal alb, foarte dur si sfarimicios la temperatura camerei. Are cel mai mare punct de topire (3410 0 C) dintre metalele cunoscute. In ciuda acestor dezavantaje US mint a incercat sa emita citeva patterns (probe) din tungsten dar matrita utilizata nu a putut imprima modelul. Fred Zinkann a facut citeva pattern dintr-un aliaj de de tungsten cu 5%Nichel si 3% fier si mici cantitati de cupru si cobalt.Dupa baterea a trei monede matrita a crapat.
foto:coin fantasy tungsten
Zinc: metal usor, cenusiu-albastrui si cu punct de topire scazut. Se oxideaza foarte repede fiind nesatisfacator pentru emisiuni monetare. A fost utilizat de Germania pentru emisiuni monetare de ocupatie in timpul celor doua razboaie mondiale. In Romania s-a emis moneda din zinc in timpul celui de-al doilea razboi mondial: 2 lei 1941; 5 si 20 lei 1942 si 20 lei 1943 si 1944, anterior s-au realizat o serie de probe monetare din zinc (50 bani 1869, 2 lei 1869, 5 lei 1879, 25 lei 1906 etc). Zincul este utilizat ca element de aliere pentru multe aliaje utilizate la confectionarea monedelor.
Zirconiu: similar titaniului. Cristalele mari ale unui mineral de zirconiu seamana cu diamantul , asa ca este folosit mai mult ca piatra pretioasa. Exista o emisiune “fantasy coin” recenta a Insulelor Malvine (Argentina) cu valoarea nominala de 5 new Australes din zirconiu, identica ca design cu cea din tantal. foto:moneda zirconiu-fantasy coin

Bibliografie:
1.Costin Kiritescu-Moneda, mica enciclopedie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1982
2.M. Isarescu, N.Murgu, P. Stefanescu-Afaceri si caderi financiare in lumea capitalului, Ed. Dacia, 1979
3.M. Isarescu, N.Murgu- Aurul-mit si realitate, Ed. Junimea, Iasi, 1981
4.Costin Kiritescu- Sistemul banesc al leului si precursorii lui, vol. 1, 2,3 , Editura Academiei, Bucuresti
5. http://www.theodoregray.com/PeriodicTable/Elements/041/index.s7.html#sample6
6. http://www.tclayton.demon.co.uk/
7.C. Krause, C. Mishler –Standard catalog of world coins, 1801-1900 si 1901-2005
8.G. Buzdugan s.a – Monede si bancnote romanesti, Bucuresti, 1976
9. http://www.geocities.com/romaniancoins/