Toamna Colectiilor la Bacau

In perioada 4-5 octombrie s-a organizat la Bacau, la Complexul muzeal"Iulian Antonescu", editia a VII-a a expozitiei si targului de filatelie, cartofilie, numismatica si antichitati, "Toamna Colectiilor". Evenimentul a avut loc in cadrul manifestarilor prilejuite de implinirea a 600 de ani de la prima atestare documentara a Bacaului. Organizatorii evenimentului au fost Asociatia filatelica "Grigore Pascu" si clubul "Colectionarii".

Cum targul a avut loc in aceeasi perioada cu un altul derulat la Cluj numarul participantilor a fost destul de scazut. Vanzatori putini cu piese (numismatice si nu numai) scumpe, desi nu erau raritati. Cumparatori si mai putini. Sambata, la ora 12.00, cind au fost facute fotografiile de mai jos numarul vizitatorilor era asa cum se vede, foarte mic.

Mult mai interesanta mi s-a parut expozitia de maximafilie, cu piese de reala valoare. Vineri, 3 octombrie, a fost deschisa, la Arena Mall, “Expomax 600″, prima expozitie de maximafilie nationala cu participare internationala organizata de Societatea Nationala de Maximafilie "Dr. Valeriu Neaga", cu sediul in Bacau. La eveniment au participat printre altii Nicos Rangos, presedinte al Comisiei de maximafilie a Federatiei Internationale de Filatelie (FIF) si presedinte al Federatiei de Filatelie din Cipru, si Anny Boyard, secretarul Comisiei de Filatelie a FIF si presedintele maximafilistilor francezi, asociatie care, practic, conduce toate curentele din acest domeniu in lume si presedintele Societatii Nationale de Maximafilie, Vasile Doros. Expozitia care a avut loc in doua locatii, Arena Mall si Complexul Muzeal "Iulian Antonescu", a fost ocazionata de aniversarea a 600 de ani de la prima atestare documentara a Bacaului.

Tugra –Semnatura sultanului

(articol aparut in revista "Colectionarul Roman" nr. 15/2008)

Pentru cei mai putin familiarizati cu monedele otomane turaua sau tugra (asa cum apare in literatura straina de specialitate) este acea imagine formata din linii curbe intersectate intr-un mod abscons dar elegant si misterios pentru un european necunoscator al limbii si scrierii arabe, care apare pe aversul pieselor turcesti incepind cu secolul XV.
In Imperiul Otoman tura/turaua/tugra este de fapt monograma/emblema/semnatura sultanului care contine informatii suficiente pentru identificarea exacta a emitentului. Turaua se aplica pe acte si pe monede pentru a le autentifica. Ea contine numele sultanului, al tatalui sau precum si o formula augurala de cele mai multe ori « intotdeauna victorios ».
Turaua nu era caligrafiata de sultan, asa cum am fi tentati sa credem, existau persoane (numite « nisanci » , « tughrakesh » sau « tughranuvis ») care se ocupau special cu ortografierea aceasteia. Primul sultan care a folosit tugra a fost cel de-al doilea sultan a otomanilor, Orhan Gazi. Modul in care au fost scrise numele primilor doi sultani, Osman si Orhan, in prima tugra, au constituit mai tirziu scheletul viitoarelor tugra.
Initial, tugra era utilizata doar pe acte oficiale (firmane, ordine ale sultanului etc), iar mai tirziu aceasta a inceput sa fie aplicata pe monede, steaguri, monumente oficiale, timbre, corabii etc ca un simbol al suveranitatii. Tot ca simbol al fortei si suveranitatii tugra nu era trecuta la sfirsitul documentelor ci la inceput.
Pe monede tugra a inceput sa apara in vremea lui Suleyman Emir (805-813 AH / 1402-1411) unul din fiii lui Bayazid I care s-au luptat pentru tron in perioada interregnului -1402-1413.

Partile componente ale unei tugra sunt prezentate in imaginea de mai jos.

- Baza- contine textul cel mai important al turalei.
- Buclele, in araba beyze- sunt doua curbe elipsoidale in partea stinga a turalei si reprezinta
cele doua mari (Marea Neagra si Marea Mediterana) peste care stapineau turcii.
- Tughs- sunt trei extensii in partea superioara a tugrei, ca la litera araba « alif ». Acestea
nu sunt intotdeauna litera alif. Uneori nu semnifica nici o litera. Cele trei tughs simbolizeaza cele trei continente peste care Imperiul Otoman era stapin (Asia, Europa si Africa).
Nota : Cele doua bucle si cele trei tughs sunt intilnite in formele mai evoluate ale tugra.
- Flamurile ca niste curbe de linga tughs sunt numite « zulfe » (fringe in araba).
- Cele doua brate laterale incep de linga buclele din stinga si ajung pina in dreapta tugrei.
- La unele tugra in partea dreapta sus poate sa apara si un pseudonim al sultanului, cum ar fi « El Ghazi » adica « Victoriosul » sau « Reshat ».
Pe unele din monedele lui Abdul Hamid II (1293-1327/1876-1909) apare in dreapta sus linga tura inscriptia « el Ghazi », iar la Muhammad V sau Mehmed Resad V (1327-1336/1909-1918), in acelasi loc este gravat cuvintul « Reshat ».

Unii sultani ( Mustafa III, Abdul Hamid I, Selim III) au avut in timpul vietii mai multe “editii” de turale, acestea diferind foarte putin intre ele si in general in partea de jos a inscriptiei. In cazul sultanului Selim III (1203-1222/1789-1807) diferentele intre cele doua tipuri de turale sunt cele prezentate in imaginea de mai jos:

Prima tura apare pe monedele din perioada 1203-1212/1789-1798, cind sistemul monetar otoman era bazat pe un piastru cu greutatea de circa 19,20 g, iar a doua tura se regaseste pe monedele din perioada 1216-1222/1801-1807, cind piastrul ajunge la o greutate de cca 12,80 grame argint.
Pentru a ne face o idee despre ce este scris (si cum este scris) intr-o tugra vom lua exemplul turalei lui Selim III, ale carui monede se gasesc destul des pe piata de la noi. Iata cum arata tugra lui Selim III pe o moneda, piesa de 2 piastri.

In imaginea de mai jos se poate vedea ce si cum este scris in acest frumos “arabesc”. Imaginea este preluata de pe site-ul http://www.tugra.org/ unde sunt descrise tugrele tuturor sultanilor, precum si multe alte informatii utile pasionatilor de monede otomane.
La majoritatea turalelor textul scris este urmatorul: numele sultanului “han bin” numele tatalui sultanului- “el-muzaffer dai’ma”. Traducerea ar fi: Sultanul X fiul sultanului Y intotdeauna victorios.

Sultanii Imperiului Otoman si tugrele acestora

(adaptare dupa http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_sultanilor_otomani si http://www.osmanli700.gen.tr/english/engindex.html)

Bibliografie

1.http://www.metmuseum.org/explore/Tughra/tughra_read.html

2.http://www.tugra.org/

3.http://www.osmanli700.gen.tr/english/album/tugrasindex.html
4.Chester Krause; Clifford Mishler – Standard catalog of world coins 1601-1700; 1701-1800; 1801-1900; 1901-2000.

5.http://www.osmanliparalari.com/

autor:
ing. Dorel Balaita
Onesti-Bacau

Protobanii si monedele-surogat

(articol aparut in revista "Colectionarul Roman" nr.16/2008)

Acest articol poate fi considerat unul fara de sfirsit, si asta fara a exagera, datorita numarului foarte mare de obiecte care la un anumit moment din istorie au inlocuit banii, fie deoarece in acele vremuri societatea umana din arealul geografic respectiv inca nu inventase sau intrase in contact cu una din cele mai mari inventii ale omenirii-moneda, fie datorita lipsei banilor (si in general a pieselor cu valori reduse) din diverse motive. Nevoia existentei unui echivalent universal al diferitelor marfuri, a unui mijloc de masurare a valorii unei marfi, a unui mijloc de plata, a aparut in diferite zone ale globului, astfel ca diversitatea obiectelor care au precedat moneda (protomonede) sau au inlocuit-o (monede- surogat), la un anumit moment din istorie, este foarte mare.
In epoca de piatra orice bucatica de metal era pretioasa si era utilizata ca protomoneda. Uneltele metalice (topoare, sabii, sapaligi, cutite, sulite etc) au fost folosite ca mijloc de schimb, la inceput in forma in care erau, iar mai apoi doar ca miniaturi. Metalele au fost utilizate ca moneda si sub forma de lingouri de diferite forme si marimi, marcate ori nu, sau doar ca vergele, ghemuri, inele, bratari etc.
Atunci cind metalele lipseau alte obiecte realizate de mina omului sau asa cum erau gasite in natura, jucau rolul de echivalent al marfurilor in sinul diverselor comunitati de pe tot globul. Bastinasii din Insulele Nicobar foloseau nucile de cocos, cei din Insulele Admiralty-dintii de ciine, triburile siberiene- renii, hititii masurau valoarea unei marfi in oi, tibetanii in unt. In perioada medievala norvegienii foloseau ca moneda codul uscat, in India- migdalele, in Guatemala –porumbul. Pina recent principala moneda in stepele kirghize din Rusia erau caii. In alte zone ale globului bovinele, caprele, oile, camilele erau si inca sunt aur curat. Pentru a-si cumpara fructe, legume si cereale, sau pentru a plati tributul aztecii foloseau boabele de cafea, care erau tinute in saculeti de cite 24.000 de boabe. Tot aztecii utilizau penele pasarii Quetzal ca mijloc de schimb si de aici deriva si denumirea monedei nationale a Guatemalei. Chihlimbarul, perlele, scoicile, ouale, fildesul, jadul, pielea diverselor animale, porcii, unghii de animale, talpi de incaltari au fost tot „monede”. In Romania in perioada comunismului, cu pachetul de kent sau un pachet de cafea naturala rezolvai mai multe probleme decit cu banii.
Articolul de fata prezinta o parte infima din multitudinea de obiecte care au avut rol de protobani sau surogate de monede.
* * *
Amoli- Lingouri de sare- Pentru populatiile din zonele desertice sarea a fost si inca este la fel de valoroasa ca aurul, de aceea a fost denumita de o parte din populatiile africane, aur alb. De multe ori a valorat mai mult decit acesta. Lingourile din imagine, numite amoli, provin din Etiopia si au circulat in intreaga Africa pina la inceputul secolului XX, fiind o veritabila moneda de schimb. Acestea erau infasurate in fisii de lemn pentru a le proteja. Cele mai vechi insemnari referitoare la sare (sub forma de lingou) ca moneda de schimb provin de la calatorul grec Cosmas care a calatorit prin fostul imperiu Aksumit, de pe teritoriul actual al Etiopiei, in 525 iH. De altfel, sarea a fost utilizata ca inlocuitor de moneda in multe zone ale globului. Cindva, soldatii romani erau platiti in sare. De la cuvintul sare in latina, „sal”, sau mai precis „salrius” vine si numele rasplatei banesti pentru munca depusa de fiecare dintre noi, salariu. In engleza este „salary” in italiana, spaniola, portugheza- „salario”.

Tambua –dinte de balena – Acesti dinti de balena (nu oricare, ci de mascul) au fost cel mai valoros mijloc de plata in Fiji, putindu-se cumpara chiar si o mireasa, cu un numar potrivit de dinti. De asemenea, acesti dinti erau facuti cadou la evenimente deosebite din viata: nastere, nunta, moarte. Cu un dinte de balena batrina, bine lustruit se putea cumpara o canoie, iar cu un dinte mic citiva pesti. Primirea in dar a unui dinte de balena era o mare onoare in Fiji. Un dinte mare putea avea circa 20 cm lungime si cintarea cam 1 kg.

Sokpe – discuri de cuart – Erau utilizate in perioada precoloniala in Togo si anumite parti din Ghana. Aveau dimensiuni intre 3 si 10cm in diametru si aveau o pietricica in mijloc. Se numeau sokpé (sau pietrele tunetului) deoarece in legendele africane se credeau ca pica din cer atunci cind tuna.

Pestisori din cositor- erau mici lingouri din cositor care au circulat in secolul al XVII-lea in zona Sultanatului Perak din Malayesia, renumit pentru rezervele sale de staniu. Piesele in imagine au cam 2 grame. Cositorul era turnat si in alte forme: elefanti, crocodili, broaste testoase, crabi, capre, lacuste, cocosi.

Betisoare de bambus -Dai Yong Bi. Betisoarele din bambus din imagine au circulat in China in a doua jumatate a secolului al XIX in timpul dinastiei Qing, valorau 100 cash si erau emise de compania Tong Shing. Este stiut faptul ca in perioade de razboi sau imediat dupa, cind lipsa de moneda marunta devine acuta diverse autoritati au lansat pe piata inlocuitori de moneda-bani de necesitate, dintre cei mai inediti. De exemplu, in 1923, in perioada de inflatie de dupa primul razboi mondial, in orasul Poessneck -Germania au circulat ca “monede” talpi de pantofi de dama sau barbati purtind semnatura oficialilor si avind valori de 25 si 50 de pfennigi de aur. Betisoare de bambus ca inlocuitori de monede au fost emise in China si in timpul celor doua razboaie mondiale ale secolului trecut. Erau numite Dai Yong Bi (in traducere ar insemna ceva de genul « bani de tranzitie ») si au fost puse in circulatie de banci, diverse autoritati sau companii. Au existat in circulatie betisoare din cupru, os, fildes, bambus si alte materiale care au trebuit sa acopere deficitul de bani de pe piata. Aceste baghete/betisoare aveau pe ele inscriptionate cu cerneala, sculptate sau pirogravate valoarea nominala (intre 1 si 1000 cash), emitentul si data. Multe din aceste betisoare erau lustruite si perforate.

Banii cutite si lopeti- Primele obiecte care au fost utilizate ca inlocuitori de bani in China antica au fost diferite miniaturi in bronz ale uneltelor agricole folosite : sapaligi, cutite, lopeti etc. Asa sunt si monedele cutite – Tao (secolele V-III BH), sau Pu- banii lopatica, din imaginile de mai jos, ch’ing – mici poduri. Aceste forme au fost utilizate ca moneda pina in secolul II dH.

„Caramida„ de ceai – Desi nu au fost realizate cu scopul de a inlocui banii, aceste « caramizi » din ceai presat au circulat ca moneda de schimb la inceputul secolului trecut in anumite parti din Asia, in zona nordica a Chinei, in Tibetul, Mongolia, Siberia si aveau diverse inscriptii cu caractere chinezesti. Calupurile de ceai se puteau taia si astfel se obtineau « banii » mai marunti.

„Nasuri de furnica” – Aceste „I-Pi-Chien” sau „nasuri de furnica” au inlocuit in secolul III bH in China dinastiei Zhou, vechile cochilii cowrie, care circulau ca echivalent al monedelor. In plus fata de acestea erau inscriptionate cu greutatea, valoarea si originea si aveau cite o gaura pentru a fi mai usor de manipulat.

Clopotei – Acesti clopotei erau utilizati in diverse ceremonii de catre triburile africane Ngbandi, care vietuiesc in zona riului Ubangi, o regiune din Congo de astazi. Numiti „cloche” erau daruiti vraciului de catre participantii la ceremonia Ganza. Dar, cu acesti clopotei puteai sa-ti faci si cumparaturile. Astfel, cu 50 de cloche iti luai o mireasa. Cu 3 clopotei cumparai un bushel de manioc (bushelul este o unitate de masura a volumului, 1 bushel can 32 de litri). Fiecare clopotel masoara cam 16 cm in lungime. Au fost utilizati cam pina in 1920.

Manilla – Aceste bratari au fost utilizate ca subtitut de bani de-a lungul costei Guineei din secolul XV si pina in secolul XX. Erau din bronz si erau destinate cumpararii de fiinte vii: vite, sclavi sau mirese. Cuvintul manilla vine din portugheza: mão-mâna si anilho-inel.

Kissi penny- sunt niste vergele din fier lungi de 25-40 de cm, rareori ajungind la 60 de cm. Numele le vine de la tribul vest african Kissi (Gizzi, Ghizi, Gitz) care traia in zona Guineei, Liberia si Siera Leone. Acesti banuti-vergele au fost cea mai populara forma monetara in perioada 1880-1950 intr-un areal care s-a largit si in afara tribului Kissi, ajungind pina in Senegal. Vergelele sunt subtiri ca un creion, rasucite si au unul din capete in forma de T iar celalat capat aplatizat. De obicei circulau in manunchiuri de cite 20-50 bucati, amintind de drax-urile grecesti din secolul VIII-VII BH, legaturile de 6 frigarui-oboli. In jurul anului 1900 cu 1000 de kissi penny puteai cumpara un taur, 1500 de piese era o nevasta, 5000 bucati un sclav bun de munca. Cu kissi penny (kilindi) puteai cumpara suflete, adica fiinte vii, de aceea se mai numesc si „coin with a soul”.

La adresa http://www.hamillgallery.com/CURRENCY/CurrencyExhibition.html veti gasi o extraordinara colectie de obiecte din fier sau cupru avind ca provenienta Africa si care la un moment dat din istorie (in general secolul XIX-pentru piesele expuse) au fost utilizate ca moneda de schimb sau au inlocuit monedele propriu-zise.
Banii Yoruba – Yoruba este un grup etnic din vestul Africii, zona Nigeriei. Foarte multe obiecte metalice au fost utilizate ca echivalent de valoare/ moneda in tranzactiile comerciale practicate. Prezentam mai jos citeva din obiectele utilizate ca surogate de bani. Arborele cu bani – Pe o forma metalica asemanatoare unui cutit mai lung erau prinse ordonat mai multe monede apartinind Africii Britanice pe ambele fete ale formei. Monedele erau de jumatate de penny sau zecimi de penny din anii 30, 40 sau 50 ai secolului trecut, iar numarul lor pe un „money tree” era variabil (in jur de 50- 70 bucati sau chiar mai multe) functie de lungimea si latimea formei metalice pe care erau prinse. Un „money tree” avea o lungime de 12-17 inci, adica 30-45 cm. Avantajul acestui mod de a pastra banii era ca atunci cind aveai nevoie de o cantitate mai mica de bani acestia se putea desprinde din „arbore”. Yoruba mai aveau obiceiul sa impodobeasca tartacute cu siraguri confectionate din monede de 0,1penny, pe care le utilizau ca atare in tranzactii.

Inele de alama – O curea din piele purtata la briu si pe care erau legate impreuna in mod ingenios mai multe inele de alama constituia pentru populatia Yoruba un inedit portofel. Cind aveau nevoie sa cumpere ceva scoteau inele de alama de pe curea si totul era OK.
Gongurile monede – Tot ca substitut de moneda yoruba mai utilizau in tranzactii, atunci cind era penurie de moneda, si numai pentru tranzactii mai mari, niste gonguri din fier de diverse forme, unele asemanatoare mai mult cu niste talangi de pe la noi. Tot in tranzactiile mai mari mai erau utilizate si niste bare din fier lungi de 30-40 cm.
Serpisori din fier – In Burkina Faso populatia Lobi utiliza in tranzactii niste „serpisori” din fier avind lungimi cuprinse intre 18-50cm. In Congo se utilizau tot niste bare din fier avind forma literei U cu capetele terminate cu discuri (asemanatoare unor cuie foarte mari, dar fara virf) si numite Kusu. Aveau lungimi de 30-50cm.
Canoe money– Bucati de argint, fier, cupru si diverse aliaje avind forma de mici canoe au fost utilizate ca moneda pe valea riului Mekong prin secolul XVIII. Cintareau intre 15 si 90 grame, cu o lungime in jur de 7cm.
Tical si limbi de tigru. Tical, numite si „bullet money”- banii-glont au fost principala moneda in Thailanda in secolele XIII-XIX. „Limbile de tigru” (tongue tiger in engleza) erau mici lingouri din argint care au circulat ca monede in regiunile din sudestul Asiei
.

Wampum erau siraguri de margele slefuite pe care le foloseau indienii americani in realizarea diverselor schimburi comerciale. Colonistii au adoptat si ei acest mijloc facil de plata in relatiile cu bastinasii. De exemplu, in 1637 statul Massachusetts a declarat ca wampum albe au curs legal de schimb, astfel pe 6 margele albe obtineai un penny, dar nu puteai schimba mai mult de 1 shilling.
Pieile de animale: au fost utilizate ca mijloc de schimb cu predilectie in Rusia, Siberia, America de Nord, dar si in Europa, Africa, Caraibe, America de Sud sau Asia. In America de Nord fiecare piele de cerb era numita buck, denumire care s-a pastrat pina astazi ca expresie argotica pentru dolar.
Cerealele si tutunul au fost utilizate ca inlocuitor de moneda, fiind folosite de fermierii americani (si nu numai) la plata taxelor si darilor.
Midaco-chain – era un lant din bronz compus din circa 20 de zale, cu o lungime de 55cm si o greutate de 500gr, folosite pe post de monede in Congo in secolul XIX
Wheel money- erau miniaturi de roti de car, folosite in lumea celta si cintarind circa 1 gr.
Centul Cocosel sau Duit Ayam Kedah – Era o miniatura din cositor reprezentind un cocosel de lupta asezat pe un numar de inele. Fiecare inel valora un cent (subunitate a dolarului de argint spaniol. Aceste figurine au fost introduse in circulatie in Malaezia in timpul sultanului Muhammad Jiwa Zainal Abidin Muazzam Shah (1710 - 1773), Kedah. Au existat si alte forme de animale si insecte din cositor (elefanti, crocodili, lacuste, diverse pasari etc). De multe ori aceste miniaturi erau utilizate in diferite ceremonii religioase. Astfel de figurine s-au realizat incepind din peninsula Malay si pina in Burma.

Bibliografie :
1. Glyn Davies, A History of Money: From Ancient Times to the Present Day (Cardiff: University of Wales) 1994
2. Jack Weatherford-The History of Money From Sandstone to Cyberspace, CROWN PUBLISHERS, INC. New York,1997
3. http://www.prm.ox.ac.uk/LGweb/coins/ - site-ul Pitt Rivers Museum
4. http://www.henrycollection.org/
5. http://www.hamillgallery.com/CURRENCY/CurrencyExhibition.html
6. http://www.calgarycoin.com/primitive.htm
7. Dorel Balaita - Crucile monede din Katanga, Colectionarul Roman, nr.9/2007
8. Dorel Balaita – Monedele de piatra ale insulei Yap, Colectionarul Roman nr.6/2007
9. Dorel Balaita – Cowrie- scoicile bani, Colectionarul Roman nr.11/2007


autor
ing. Dorel Balaita
Onesti-Bacau

Materiale nemetalice utilizate pentru confectionarea de monede

(articol aparut in revista "Colectionarul Roman" nr. 7/2007 si pe http://www.colectzii.ro/)

Pe linga metalele si aliajele acestora, prezentate in articolul anterior, uneori in decursul istoriei
s-au utilizat, din anumite considerente, pentru emiterea de monede si diverse alte materiale nemetalice si total improprii acestui scop.

Carbune: in 1922 un numar mic de monede/bancnote de necesitate, notgeld, s-au emis din carbune in timpul hiperinflatiei din Germania.
Carton: desi nu este un material care sa reziste in timp totusi cartonul a fost utilizat pentru emisiuni de moneda. Astfel in 1574 orasul Leyden era sub asediu. Conducatorii orasului au hotarit sa confectioneze o moneda din carton avind valoarea nominala de 20 stuiver. Moneda avea diametrul de 38 mm, si avea inscriptionata urmatoarele cuvinte: „ Godt behoede Leyden” si „N.O.V.L.S.G.I.P.A.C” (Nummus obsessae urbis Lugduni sub Gubernio illustrissimo Principe Auriaci cusus).

foto 1: Moneda din carton, Leyden 1574

Lut: Inainte de sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial in Japonia s-au confectionat din teracota monede cu valoarea nominala de 1 sen.
Lemn: In 2005 republica Congo a emis o moneda comemorativa de 5 franci din lemn de artar avind imprimata pe una din fete o gorila (specie pe cale de disparitie datorita vinarii excesive dar si datorita taierii padurii tropicale), iar pe cealalta un leu in picioare. Moneda are 40mm in diametru si a fost emisa intr-un tiraj de 2000 de exemplare.

foto 2: moneda din lemn, 5 franci 2005 Congo

Sticla: Monedele din sticla sunt foarte rare. In Egipt s-au descoperit mici bucati de sticla din secolul I-IV AD care se banuieste ca au fost utilizate ca monede. Tot in Egipt in perioada fatimida, 969-1171, se utilizau monede (dar si etaloane monetare) din sticla colorata, fiecare culoare desemnind o anumita valoare a monedei. In lumea islamica primele greutati pentru verificarea monedelor au fost confectionate din sticla. Se pare ca aceste etaloane din sticla au fost utilizate si ca moneda de schimb. In timpurile noastre, ducele Spremont a emis in Maehren (regiune din estul Boemiei) niste monede din sticla.
Plastic: In mod frecvent diversele materiale plastice se utilizeaza pentru emiterea de jetoane. In 2004 Congo a emis o moneda de 10 franci dintr-un plastic acrilic asemanator sticlei organice (deci este transparenta) cu diametrul de 50mm si grosimea de…21mm. Moneda prezinta imaginea tridimensionala a celei mai mari corabii din lume construita de chinezi in secolul XV pentru a transporta girafe din Africa in China. Corabia avea circa 140m lungime, 60 m latime si 9 catarge. Dezavantajele acestei monede inedite este ca prezinta pe cele doua fete acelasi desen. Tirajul acestei emisiuni neobisnuite a fost de 2000 de exemplare. Pe site-ul http://www.joelscoins.com/ se mai gasesc la vinzare la un pret de 35 $ in stare proof. In 2006 congolezii au pus in circulatie o alta moneda din acelasi material. Valoarea nominala fiind de 25 de franci. Moneda prezenta, tot tridimensional, fregata Shtandart, nava amiral a flotei tarului Petru cel Mare, construita de mesteri danezi in 1703.
foto 3: monede acryl Congo: fregata Shtandart si corabia chineza

Portelan: La inceputul secolului XVIII in Thailanda au fost folosite monede din portelan. In perioada de colaps a economiei germane de dupa primul razboi mondial citeva orase au emis monede din acelasi material casant si total impropriu pentru emisiuni monetare. Multe din acestea monede (cu diverse denominatii) au fost din portelan rosu si s-au produs in fabrica de portelan din orasul Meissen, care a emis si monede din portelan alb chinezesc. Aceste emisiuni germane se incadreaza in categoria banilor de necesitate.
foto 4: monede germane din portelan

Piele: Pielea a fost utilizata in decursul istoriei ca material pentru confectionarea banilor, in special in timpul asediilor si al situatiilor de urgenta. In anul 743 imparatul bizantin Constantin V Kopromymos, in timpul razboiului civil, a permis emiterea de monede din piele. Un alt imparat Friedrich II in 1241, in timpul ocupatiei provinciei Faenza (Ravenna-Italia), avea dificultati cu procurarea de metale pentru monede asa ca a scos monede din piele. Cele mai vechi monede din piele au fost confectionate in China in timpul imparatului Wu (140-86 BC). Ele erau din piele de cerb alb si erau utilizate in cadrul palatului ca bani de joc/jetoane. In secolul XIX banii din piele au fost utilizati in tarile baltice intre 1810 si 1831 si in timpul marii inflatii din Germania. In 1923 in orasul Poessneck (Germania) au circulat ca “monede” talpi de pantofi de dama sau barbati purtind semnatura oficialilor si avind valori de 25 si 50 de pfennigi de aur. In acelasi oras bancnota de 50 milioane de marci a fost tiparita pe piele. In Insula Man se pare ca au circulat intre 1570 si 1780 bani in piele.
Toate aceste monede/bani din piele inlocuitori temporari de moneda metalica, erau de fapt bucati din piele care probabil purtau o semnatura oficiala si insemne (ca in cazul taplilor de pantofi mai sus amintite) care sa le ateste valoarea nominala. Aduceau mai mult a bancnote decit a monede, dar cum in secolul VIII, de exemplu, nu se punea problema existentei bancnotelor le putem considera monede, asa cum o fac si numismatii straini.
Fibre: La sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial datorita lipsei acute de metale in regiunea Manchukuo, din nordestul Chinei s-a emis o moneda de 5 fen dintr-un material fibros rosu la fel de tare ca si un metal. Aceasta moneda nemetalica are valoarea de catalog de 60 de dolari in stare VG.
foto 5: fiber coin Manchukuo

Piatra: In insula Yap localnicii utilizeaza pentru diverse tranzactii discuri din piatra, mai precis din aragonit (un mineral alcatuit din carbonat de calciu cristalizat avind cristale mari de cuart, mineral care nu se gaseste pe insula), asemanatoare unor pietre de moara cu o gaura in mijloc (pentru a putea fi usor transportate). Detalii despre ineditele monede de piatra se gasesc intr-un articol publicat pe blog in luna iulie.

foto 6: "banut" de piatra

Bibliografie:
1.http://www.moneymuseum.com/standard_english/raeume/geld_machen/werkstatt/material/material.html 2. http://www.tclayton.demon.co.uk/
3. http://www.joelscoins.com/

ing. Dorel Balaita
Onesti-Bacau