(art. aparut in "Colectionarul Roman" nr.7/2006)
Istoricul numelor de monede este o preocupare mai veche a conf.dr Coman Lupu (seful catedrei de Lingvistica Romanica, Limbi si Literaturi iberoromanice din cadrul Universitatii Bucuresti). In 1971 la Conferinta Nationalã a Cercurilor Stiintifice Studentesti din Bucureşti, Coman Lupu a prezentat comunicarea „Din istoricul numelor de monede în limba românã: termeni de origine turcã şi slavã”, iar in 1972 , in “Buletin ştiinţific studenţesc” ii apare articolul „ Din istoricul numelor de monede în limba românã”.
Publicata in acest an (2006 n.n.) la Editura Universtitatii din Bucuresti, „Din istoricul numelor de monede în limba românã” este o lucrare inedita fiind un studiu lingvistic in detaliu a lexicului monetar al limbii romane. Studiul urmareste doua aspecte ale terminologiei monetare: stabilirea originii fiecarui cuvint folosit in limba romana pentru a denumi monede dar si o descriere spatiala si temporala a circulatiei acestor termeni in tarile romane. Au fost analizati inclusiv termenii care nu corespund unor monede ce au circulat efectiv pe teritoriul tarilor romane., dar care au fost intilniti in diverse texte romanesti vechi.
Lucrarea prezinta pe rind termenii monetari de origine slava , imprumuturile lexicale monetare din limba maghiara, influenta germana asupra terminologiei monetare in limba romana, influenta turca, nume grecesti de monede, termeni de origine latino-romanica, cuvinte de origine tiganeasca folosite cu semnificatia de bani si termeni argotici.
Intr-un tabel sinoptic de final care sintetizeaza intreaga lucrare in citeva pagini sunt prezentate numele de monede, originea si anul primei atestari documentare pe teritoriul Romaniei.
„Numele de monede din limba romana sunt, cu citeva exceptii, imprumutate din diferite limbi [...] Termenii monetari din vocabularul limbii romane au patruns fie ca elemente savante, pe cale scrisa, fie direct, in majoritatea cazurilor, ca imprumuturi necesare, o data cu monedele puse in circulatie pe pietele romanesti”.
Interesanta constatarea ca „lexicul romanesc nu a mostenit din limba latina nici un cuvint cu sensul de ban/moneda”. „Din punct de vedere etimologic, cei mai multi termeni care au ajuns sa se bucure de o larga circulatie, provin din germana si din idiomurile slave. Elementele de origine turceasca au fost folosite, cu rare exceptii, numai in Moldova si Tara Romaneasca. Numele de monede de provenienta maghiara au circulat in special in Transilvania, iar cele de origine greceasca si romanica sunt atestate mai ales in principatele nord-dunarene.”
Fiecare nume de moneda prezentat este insotit de citate ilustrative, extrase din diverse texte (cronici, documente, opere literare etc). Epoca fixata de autor pentru studiu este cea cuprinsa intre secolele XIV si XIX.
Lucrarea conf. Dr. Coman Lupu se adreseaza poate ca in primul rind lingvistilor, dar si pasionatilor de numismatica pentru care acest hobby nu inseamna doar colectarea de monede.
Ing. Dorel Balaita
Onesti-Bacau
Publicata in acest an (2006 n.n.) la Editura Universtitatii din Bucuresti, „Din istoricul numelor de monede în limba românã” este o lucrare inedita fiind un studiu lingvistic in detaliu a lexicului monetar al limbii romane. Studiul urmareste doua aspecte ale terminologiei monetare: stabilirea originii fiecarui cuvint folosit in limba romana pentru a denumi monede dar si o descriere spatiala si temporala a circulatiei acestor termeni in tarile romane. Au fost analizati inclusiv termenii care nu corespund unor monede ce au circulat efectiv pe teritoriul tarilor romane., dar care au fost intilniti in diverse texte romanesti vechi.
Lucrarea prezinta pe rind termenii monetari de origine slava , imprumuturile lexicale monetare din limba maghiara, influenta germana asupra terminologiei monetare in limba romana, influenta turca, nume grecesti de monede, termeni de origine latino-romanica, cuvinte de origine tiganeasca folosite cu semnificatia de bani si termeni argotici.Intr-un tabel sinoptic de final care sintetizeaza intreaga lucrare in citeva pagini sunt prezentate numele de monede, originea si anul primei atestari documentare pe teritoriul Romaniei.
„Numele de monede din limba romana sunt, cu citeva exceptii, imprumutate din diferite limbi [...] Termenii monetari din vocabularul limbii romane au patruns fie ca elemente savante, pe cale scrisa, fie direct, in majoritatea cazurilor, ca imprumuturi necesare, o data cu monedele puse in circulatie pe pietele romanesti”.
Interesanta constatarea ca „lexicul romanesc nu a mostenit din limba latina nici un cuvint cu sensul de ban/moneda”. „Din punct de vedere etimologic, cei mai multi termeni care au ajuns sa se bucure de o larga circulatie, provin din germana si din idiomurile slave. Elementele de origine turceasca au fost folosite, cu rare exceptii, numai in Moldova si Tara Romaneasca. Numele de monede de provenienta maghiara au circulat in special in Transilvania, iar cele de origine greceasca si romanica sunt atestate mai ales in principatele nord-dunarene.”
Fiecare nume de moneda prezentat este insotit de citate ilustrative, extrase din diverse texte (cronici, documente, opere literare etc). Epoca fixata de autor pentru studiu este cea cuprinsa intre secolele XIV si XIX.
Lucrarea conf. Dr. Coman Lupu se adreseaza poate ca in primul rind lingvistilor, dar si pasionatilor de numismatica pentru care acest hobby nu inseamna doar colectarea de monede.
Ing. Dorel Balaita
Onesti-Bacau