Katanga este o provincie de sudul Republicii Democrate Congo foarte bogata in cupru, cobalt, staniu, uraniu si diamante. Bastinasii utilizau aceste bogatii naturale inca dinaintea colonizarii europene din secolul XIX. Din 1884, firme belgiene au inceput sa exploateze resursele minerale astfel ca zona s-a dezvoltat mult mai intens decit restul tarii. Colonie belgiana, Congo isi obtine independenta in iunie 1960, iar in 1961 provincia Katanga devine stat separat de Congo. In 1963 Katanga (sau Shaba- care in limba swahili inseamna cupru) este incorporata cu forta in Congo. Crucile Katanga, numite si Handa, sunt o forma de bani primitivi, utilizate inca din secolul XI si pina in 1920 in tranzactiile comerciale dintre triburile din provincie. 
Handa sunt, de fapt niste lingouri din cupru avind forma de cruce. Ele variau ca dimensiuni si greutate. Aveau, in general, intre 13 si 26 cm lungime circa 1,5-2 cm grosime iar greutatea era intre 0,5kg si pina la 2,5kg. Se obtineau prin turnarea cuprului topit direct in mulaje facute in nisip, lut sau piatra. Dupa ce erau scoase din mulaj crucile uneori erau slefuite.
Crucile Katanga au fost utilizate in decursul istoriei pentru scopuri politice, comerciale sau sociale. Cercetarile arheologie efectuate in provincia Katanga au scos la iveala faptul ca pina in secolul XIV lingourile de cupru se turnau in doua forme: H si X. 
Astfel de handa s-au gasit in morminte fiind legate de gitul mortilor ca simbol al prestigiului si bogatiei defunctului. Aceste handa erau mai mici avind maxim 15 cm lungime. Au fost descoperite exemplare si de citiva mm lungime. In secolul XV misionarii portughezi au introdus in zona crestinismul si bineinteles simbolul crucii, astfel ca handa a luat forma de cruce fiind asociata cu noua religie si capatind noi semnificatii mistice. In secolele 18-19 crucile Katanga erau simboluri ale puterii diverselor regate care se luptau pentru controlul resurselor de cupru, dar erau utilizate si pentru cumpararea unei neveste sau a unei capre ori un pistol.
Valoarea de schimb a crucilor Katanga a variat functie de perioada istorica, regiune si context. La sfirsitul secolului XIX, cu o cruce obisnuita puteai cumpara 10 kg de faina sau 5-6 gaini ori 6 topoare sau 4 kg de cauciuc. Un pistol se cumpara cu 10 cruci iar pentru o sotie trebuia sa platesti circa 14 cruci mari. In prezent, pretul unei astfel de cruce-moneda avind lungimea de 24cm este in jur de 125 $-200 $. 
In 1961 in Katanga s-au emis pentru scurt timp doua monede din cupru de 1 si 5 franci care aveau pe ele, ca un omagiu, vechile simboluri handa.
Bibliografie:
1. http://www.hamillgallery.com/CURRENCY/KATANGACURRENCY/KatangaCurrency.html
2. http://www.joelscoins.com/odd.htm#katanga
3. http://www.pomexport.com/1images/PrimMoney.htm
4. Larry Allen-Encyclopedia of money, 1999, ABC-CLIO, Inc.,Santa Barbara, California
marți, 29 iulie 2008
Crucile monede din Katanga
Monedele de piatra ale insulei Yap
Localnicii le numesc Rai. In trecut erau folosite ca mijloc de plata pentru cumpararea de mincare, terenuri, case, construirea unei canoie sau ca daruri la diverse ceremonii. In 1910 o moneda cu diametrul de 3 palme (unitate de masura utilizata pe insula Yap) valora 1000 nuci de cocos sau un purcel de 40-50 kg, ori 50 cosuri de mincare.
O frumoasa bastinasa inconjurata de …”bani”Aceste discuri au toate caracteristicile monedei, fiind un mijloc de plata si de tezaurizare. Dimensiunile sunt foarte variate: de la citiva cm in diametru pina la aproape 4m, iar greutatea poate ajunge la citeva tone. Aceste “roti de piatra” monede erau produse pe insula Palau, situata la peste 250 mile departare de Yap. Rai erau taiate in stinca si prelucrate cu unelte primitive confectionate din cochilii de scoici. Abia in secolul 19 un aventurier irlandezo-american a introdus unelte metalice pentru prelucrarea “banilor”. Dupa confectionare monedele erau transportate pe insula in canoie, intr-o calatorie destul de periculoasa, in urma careia nu putini localnici si-au pierdut viata. In 1882, 400 de localnici (circa 10% din populatia adulta masculina a insulei) lucrau pe insula Palau la confectionarea si transportul “banilor”. Valoarea unei monede Rai nu este data doar de marimea ei, ci si de aspectul, calitatea si textura pietrei. Efortul depus pentru a extrage discul, greutatile intimpinate pentru a-l aduce pe insula (chiar decesele inregistrate in timpul calatoriei) sporeau valoarea monedei. Astfel, o moneda mica putea valora mai mult decit una de dimensiuni mari.
Piese individuale se gasesc peste tot pe insula, dar cele mai multe sunt tinute intr-o asa numita “banca a banilor de piatra”, un loc din sat unde se organizeaza diverse ceremonii. Cind monedele de piatra isi schimba proprietarul acestea nu sunt mutate din loc (lucru foarte dificil de altfel datorita dimensiunilor si greutatii lor) ci doar se consemneaza noul proprietar.
In 1929 Guvernul japonez a inventariat monedele de piatra de pe insula, existau 13.281 piese. In prezent mai sunt sub 50%, multe Rai fiind distruse in cel de-al doilea razboi mondial, ori au fost utilizate ca ancore sau pentru pavarea pistei aeroportului japonez construit pe insula in timpul razboiului. Cele mai vechi piese dateaza de peste 250 de ani, iar ultima a fost realizata in 1931.
Aspect dintr-o banca a “banilor de piatra”
In a doua jumatate a secolului al XIX lea comerciantul si aventurierul irlandezo-american David
Dean O’Keef a pornit o afacere de succes cu locanicii insulei: el le-a dat unelte metalice si le-a transportat cu corabia sa monedele de pe Palau pe Yap, primind in schimb copra (miez de nuca de cocos) si beche-de-mer (un gen de castraveti de mare uriasi). In aceasta situatie productia de monede a crescut ducind la inflatie. Noile Rai erau considerate mai putin valoroase decit cele produse si transportate cu sacrificii de catre localnici.
Foarte interesant este ca pe insula Palau la realizarea de schimburi comerciale nu se utilizau aceste discuri de piatra ci perlele, care (sustin unii cercetatori americani) nu sunt indigene ci se pare ca provin tocmai de pe insula Yap. Daca acest lucru este real insemna ca fiecare insula era o sursa de bani pentru cealalta. Avem de-a face cu o inedita simbioza financiara a celor doua insule, Palau si Yap.
Una dintre cele mai mari monede de pe insula Yap
In 1986 valoarea numismatica a unei monede Rai varia intre 400$ pentru o piesa de circa 15cm in diametru si 3500$ pentru una de 60 cm diametru. In prezent aceste inedite monede nu pot fi scoase de pe insula fara acordul Guvernului (Yap face parte din Federatia statelor din Micronesia).
Bibliografie:
1. Peter E. Patascil- Odd and curious:Stone money in Yap, California state numismatic association
2. Michael F. Bryan- Island money (http://www.clevelandfed.org/Research/com2004/0201.pdf.)
3. http://www.yapartstudioandgallery.com
4. http://www.coinmall.com/CSNA/articles.htm
5. http://www.econ.utoledo.edu/faculty/tank/stone3.htm
Monedele unui roman de la capatul lumii
Inginer si explorator, Julius Popper, supranumit si “Conchistador al Patagoniei” ori “Don Quijote al aurului Tarii de Foc” a facut istorie la sfirsitul secolului 19, intr-un teritoriu cu adevarat de la capatul lumii: Tara de Foc, arhipelag situat la sud de strimtoarea Magellan.
Julius Popper (1857-1893)
Cuprins de himera aurului Popper a ajuns in Buenos Aires in 1885 si de aici a plecat in Tara de Foc ca specialist in minerit. Aici intemeiaza o colonie careia ii da numele “El Paramo” (Pustiul). In 1888 a inventat o instalatie pentru colectarea aurului din apa de mare cu care ajunsese sa adune 0,5 kg de aur pe zi. A dotat Tara de Foc cu instrumentele esentiale functionarii unei societati: a dat legi si regulamente, a infiintat o politie locala, a cartografiat zona (dand denumiri romanesti la rauri, munti, golfuri), a organizat un serviciu postal (pentru care a tiparit timbre cu initiala numelui sau) si a batut monede intr-o monetarie proprie.
Marcile postale de 10 centavos de aur, emise de inginerul Julio Popper au fost desenate de litograful austriac Rodolfo Soucup si imprimate la Casa Juan H. Kidd y Cia din Buenos Aires, care in epoca imprima timbrele pentru Posta argentiniana.
Marcile postale erau imprimate pe coli de cate o suta de timbre, pe zece coloane de cate zece randuri avand numele tipografului imprimat pe manseta de sus. Culoarea originala era trandafiriu aprins.
Popper a fost singura persoana care a batut moneda proprie in Argentina. In 1889 a emis doua tipuri de monede din aur, cu greutatea de 1 gram si 5 grame. Nu se stie exact cat aur a fost transformat in monede. Unele surse sustin ca s-au emis 1000 bucati din piesa de 5 grame si circa 5000 bucati din piesa de 1 gram la monetaria din El Paramo (piese mai grosolan realizate). Alte surse sustin ca s-au mai emis si la monetaria din Buenos Aires monede din circa 175 kg aur.
Prima moneda de un gram (12,5-13mm) avea inscriptionat pe avers circular: “Tierra del Fuego- 1889” si in mijloc peste un cerc simbolizind o gramada granule de aur “POPPER”, iar pe revers: “El Paramo-Un gramo”, iar intr-un cerc interior care imita granulele de nisip aurifer sunt reprezentate incrucisat un ciocan si un tirnacop. Sub acestea sunt trecute cu litere mici : “AU.864-AG 132” reprezentind titlul aurului (864 parti aur si 132 argint).
Moneda de 5 grame (17,5-18mm) are pe avers: inscriptie circulara “Tierra del Fuego-1889” , in mijloc peste ciocanul incrucisat cu tirnacopul, situate intr-un cerc interior, este scris “Popper”. Revers: circular “Lavaderos de oro-Del sud” (Compania pentru spalarea aurului din sud -este denumirea unei societati destinate strangerii fondurilor necesare exploatarii aurului din sud si care reunea personalitatile capitalei Argentinei). In centrul monedei, intr-un cerc cu aceeasi simbolistica, este cifra 5 iar peste acesta este inscriptionat “Gramos”. In partea de jos a cercului este trecut titlul “AU.864-AG 132”.
Asociatia pentru Istoria, Antropologia si Mediul Natural din Insulele de sud si Antarctica impreuna cu Museo Fin del Mondo (Ushuia, Argentina) a realizat in 1994 o emisiune limitata a monedei de 1 gram batuta de Popper.
In catalogul Krause (Standard catalog of world coins 1801-1900, ed. a 3 a) aceste monede sunt evaluate pentru starea VF la 650 dolari piesa de 1 gram, si 3000 dolari piesa de 5 grame.
In 1893 la numai 36 de ani aventurierul roman este gasit mort intr-un apartament din Buenos Aires.
1.Dinu Moraru – Un roman la capatul lumii, http://www.lumeam.ro/nr4_2003/senzational.html
2. http://tierradelfuego.org.ar/museo/moneda.htm.
3.Walter B.L. Bos- La estampilla de Tierra del Fuego- Julio Popper y el Correo, articol aparut in Cuadernos de Numismática y Ciencias Históricas. Tomo VI, Buenos Aires, Abril de 1979, N° 21, pág. 29 a 52
4. Juan Angel Farini- La moneda e Tierra del Fuego, articol aparut in Cuadernos de Numismática y Ciencias Históricas. Tomo VI, N° 22. Buenos Aires, Agosto de 1979
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Popper