Muzeul
Municipiului București vă invită la prima conferință pentru public, din
cadrul proiectului intitulat “Conferințele muzeului Severeanu”,
miercuri, 22 februarie 2023, ora 18.00, la Muzeul George Severeanu (str.
Henri Coandă, nr. 26).
Conferința
"Secolul lui Iustinian la Dunărea de Jos și în Balcani. Povestea unui
etalon monetar de sticlă de la Capidava" va fi susținută de profesorul
Ioan Carol Opriș (Universitatea din București).
Sistemul
metrologic utilizat în epoca romană târzie și bizantină timpurie era
unul duodecimal, având ca element de referință livra (litra), derivată
din cea romană. Litra era așadar împărțită în 12 uncii, iar uncia
(ounggia) în multiplii de scripulum. Litra era iarăși divizibilă în 72
solidi, potrivit legislației imperiale din secolul al IV-lea. Cât despre
solidus, mai apoi sinonim cu nomisma, acesta devenise moneda etalon din
aur încă din anul 309, sub Constantin cel Mare, pentru a rămâne formula
de succes până târziu în epocă mediobizantină, în veacul al X-lea
p.Chr. Greutatea sa teoretică acceptată de numismați era de 4,54 -
4,55g.
Elemente de legislație cumva lămuritoare se păstrează din scurta domnie a lulian Apostatul (preluate în Codex Theodosianus), când personaje oficiale (zygostatai) erau desemnate să realizeze cântărirea monedei în fiecare cetate; mai târziu, în timpul lui Iustinian (Novella 128/ caput XV, AD 545), aflăm despre noi reglementări metrologice și punerea lor în practică sub controlul prefecților pretoriului, a prefectului din Constantinopol, și a lui comes sacrarum largitionum.
Pe cale arheologică cunoaștem astăzi în tot bazinul Mediteranei, dar și la Dunărea de Jos numeroase balanțe din sec. V-VI p. Chr. pentru cântărit marfă și monedă, greutăți și alte etaloane, poansoane de autentificare a pieselor din prețios. Ne vom apleca în mod special asupra greutăților pentru cântărirea monedei. Trei materiale sunt în mod obișnuit folosite pentru realizarea greutăților întrebuințate la cântărirea mărfurilor și a monedei, în primul rând bronzul, apoi sticla și, mai rar, plumbul. Subiectul privilegiat în comunicarea noastră va fi însă cel al pieselor din sticlă (dénéral în limba franceză), utilizate ca exagia solidi (4,54 g), dar și pentru diviziunile acestuia, semissis (2,27 g) și tremissis (1,55 g). Mult mai rar, sunt cunoscute și greutăți mai mari, multipli de solidus.
Peste douăzeci de tipuri distincte ale acestor greutăți din sticlă grupate în alte opt categorii majore au putut fi departajate din punct de vedere iconografic și epigrafic. Cele care domină seria sunt fie din tipul ”box/ block monogram”, cele purtând monograme cruciforme, fie cu inscripții circulare, toate însoțind imaginea lui Hristos, busturi imperiale sau ale unor praefecti Urbis. Datarea acestor etaloane monetare romane din sticlă acoperă în linii mari secolul al VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea, dar piese ”arabo-bizantine” mai sunt întâlnite și ulterior.
O asemenea piesă excepțională din a doua jumătate a veacului al VI-lea p. Chr. a fost descoperită și la Capidava, în urmă cu trei decenii, în porticul marelui horreum al cetății. Ea se găsește astăzi la Muzeul Național de Istorie a României. De la acest mic obiect discoidal din sticlă translucidă de culoare albastru închis, având doar 4,04 g, pornește întreaga noastră prezentare. Conferința se va concentra asupra contextului descoperirii, asupra datării piesei și interpretării monogramei care o decorează. Discuția va fi apoi extinsă, aplecându-se asupra celelalte piese cunoscute în Dobrogea, publicate sau doar semnalate la Păcuiul lui Soare, Ulmetum (Pantelimonul de Sus), Ibida (Slava Rusă) și Beroe (Piatra Frecăței). Nu vor fi uitate din vedere nici arhicunoscutul deneral de la Sucidava (Celei), în Oltenia, emis în 560-562, pe când eparchos tēs poleōs era Flavios Gerontios, nici balanța de bronz de la Dinogetia etalonată în numele aceluiași prefect al capitalei, ori celelalte balanțe pentru monedă și mărfuri de la Dunărea de Jos și din Balcani, în sfârșit greutățile din sticlă din Balcani și din Chersonul lui Iustinian. Nu în ultimul rând, vom încerca să surprindem măcar în parte semnificația acestor descoperiri, între activități comerciale curente, ori plăți și donativa către numeroasele trupe staționate în Balcani și la Dunărea de Jos.
Elemente de legislație cumva lămuritoare se păstrează din scurta domnie a lulian Apostatul (preluate în Codex Theodosianus), când personaje oficiale (zygostatai) erau desemnate să realizeze cântărirea monedei în fiecare cetate; mai târziu, în timpul lui Iustinian (Novella 128/ caput XV, AD 545), aflăm despre noi reglementări metrologice și punerea lor în practică sub controlul prefecților pretoriului, a prefectului din Constantinopol, și a lui comes sacrarum largitionum.
Pe cale arheologică cunoaștem astăzi în tot bazinul Mediteranei, dar și la Dunărea de Jos numeroase balanțe din sec. V-VI p. Chr. pentru cântărit marfă și monedă, greutăți și alte etaloane, poansoane de autentificare a pieselor din prețios. Ne vom apleca în mod special asupra greutăților pentru cântărirea monedei. Trei materiale sunt în mod obișnuit folosite pentru realizarea greutăților întrebuințate la cântărirea mărfurilor și a monedei, în primul rând bronzul, apoi sticla și, mai rar, plumbul. Subiectul privilegiat în comunicarea noastră va fi însă cel al pieselor din sticlă (dénéral în limba franceză), utilizate ca exagia solidi (4,54 g), dar și pentru diviziunile acestuia, semissis (2,27 g) și tremissis (1,55 g). Mult mai rar, sunt cunoscute și greutăți mai mari, multipli de solidus.
Peste douăzeci de tipuri distincte ale acestor greutăți din sticlă grupate în alte opt categorii majore au putut fi departajate din punct de vedere iconografic și epigrafic. Cele care domină seria sunt fie din tipul ”box/ block monogram”, cele purtând monograme cruciforme, fie cu inscripții circulare, toate însoțind imaginea lui Hristos, busturi imperiale sau ale unor praefecti Urbis. Datarea acestor etaloane monetare romane din sticlă acoperă în linii mari secolul al VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea, dar piese ”arabo-bizantine” mai sunt întâlnite și ulterior.
O asemenea piesă excepțională din a doua jumătate a veacului al VI-lea p. Chr. a fost descoperită și la Capidava, în urmă cu trei decenii, în porticul marelui horreum al cetății. Ea se găsește astăzi la Muzeul Național de Istorie a României. De la acest mic obiect discoidal din sticlă translucidă de culoare albastru închis, având doar 4,04 g, pornește întreaga noastră prezentare. Conferința se va concentra asupra contextului descoperirii, asupra datării piesei și interpretării monogramei care o decorează. Discuția va fi apoi extinsă, aplecându-se asupra celelalte piese cunoscute în Dobrogea, publicate sau doar semnalate la Păcuiul lui Soare, Ulmetum (Pantelimonul de Sus), Ibida (Slava Rusă) și Beroe (Piatra Frecăței). Nu vor fi uitate din vedere nici arhicunoscutul deneral de la Sucidava (Celei), în Oltenia, emis în 560-562, pe când eparchos tēs poleōs era Flavios Gerontios, nici balanța de bronz de la Dinogetia etalonată în numele aceluiași prefect al capitalei, ori celelalte balanțe pentru monedă și mărfuri de la Dunărea de Jos și din Balcani, în sfârșit greutățile din sticlă din Balcani și din Chersonul lui Iustinian. Nu în ultimul rând, vom încerca să surprindem măcar în parte semnificația acestor descoperiri, între activități comerciale curente, ori plăți și donativa către numeroasele trupe staționate în Balcani și la Dunărea de Jos.
Accesul
la eveniment se va face în baza unei rezervări prin email la adresa
muzeul.severeanu@muzeulbucurestiului.ro până miercuri 22 februarie, ora
16.00, cu confirmare din partea organizatorilor, în limita locurilor
disponibile.
Preț bilet: 10 lei. Achiziționarea biletului se face la stand, înaintea începerii conferinței
(sursa: https://www.facebook.com/events/600052178802767/?ref=newsfeed)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu