Palatul CEC este situat în Calea Victoriei, față în față cu Palatul
Poștelor, construit în aceeași perioadă (azi Muzeul Național de
Istorie).
„Palatul, construit în stil eclectic, se termină cu o cupolă de sticlă și metal. Intrarea este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit.
Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției.
Decorația judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a orașului.
CEC-ul ca instituție a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza. La început a funcționat în diverse imobile, după care în anul 1875 s-a început construirea unui sediu propriu. Pe locul în care se află azi CEC-ul se găsea monăstirea și hanul Sfântul Ioan cel Mare.
CEC-ul se dezvoltă rapid, astfel încât vechiul sediu devine neîncăpător. Se hotărăște demolarea lui și pe același loc s-a început construcția actualului sediu, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Începutul lucrărilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897. Construcția a fost terminată în anul 1900 și de atunci CEC-ul a funcționat în această clădire fără a se face alte modificări notabile. Amenajarea interioară a fost gândită tot de arhitectul Paul Gottereau, holul mare a fost decorat cu o pictură murală reprezentând zeița Fortuna distribuind bunuri după Independență, opera a lui Mihail Simonidi. Acesta a realizat și pictura plafonului sălii festive de la etaj. Pe pereții laterali au existat, până în anul 1948, portretele Regelui Carol I, al Reginei Elisabeta – pictate tot de Mihail Simonidi, precum si portretele Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria – pictate de Costin Petrescu. Odată cu venirea comuniștilor la putere, portretele au fost acoperite cu vopsea, fiind recreate după 1989 de către artistul plastic Valentin Tănase. Cea mai impresionantă încăpere a palatului rămâne Sala de consiliu, care și-a păstrat destinația.”
„Palatul, construit în stil eclectic, se termină cu o cupolă de sticlă și metal. Intrarea este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit.
Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției.
Decorația judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a orașului.
CEC-ul ca instituție a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza. La început a funcționat în diverse imobile, după care în anul 1875 s-a început construirea unui sediu propriu. Pe locul în care se află azi CEC-ul se găsea monăstirea și hanul Sfântul Ioan cel Mare.
CEC-ul se dezvoltă rapid, astfel încât vechiul sediu devine neîncăpător. Se hotărăște demolarea lui și pe același loc s-a început construcția actualului sediu, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Începutul lucrărilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897. Construcția a fost terminată în anul 1900 și de atunci CEC-ul a funcționat în această clădire fără a se face alte modificări notabile. Amenajarea interioară a fost gândită tot de arhitectul Paul Gottereau, holul mare a fost decorat cu o pictură murală reprezentând zeița Fortuna distribuind bunuri după Independență, opera a lui Mihail Simonidi. Acesta a realizat și pictura plafonului sălii festive de la etaj. Pe pereții laterali au existat, până în anul 1948, portretele Regelui Carol I, al Reginei Elisabeta – pictate tot de Mihail Simonidi, precum si portretele Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria – pictate de Costin Petrescu. Odată cu venirea comuniștilor la putere, portretele au fost acoperite cu vopsea, fiind recreate după 1989 de către artistul plastic Valentin Tănase. Cea mai impresionantă încăpere a palatului rămâne Sala de consiliu, care și-a păstrat destinația.”
