Caracteristicile monedei sunt următoarele:
Valoare nominală: 10 lei
Metal: argint
Titlu: 999‰
Formă: rotundă
Diametru: 37 mm
Greutate: 31,103 g
Calitate: proof
Cant: zimţat
Aversul monedei prezintă cargoul „Inginer N. Vlassopol” pe care a navigat Irina Constantziu-Vlassopol și o reprezentare parțială a planiglobului, inscripţia „ROMANIA”, stema României, anul de emisiune „2015” şi valoarea nominală „10 LEI”.
Reversul monedei redă portretul Irinei Constantziu-Vlassopol și inscripția circulară „IRINA CONSTANTZIU-VLASSOPOL - 115 ANI DE LA NASTERE”.
Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză.
Broşurile includ certificatul de autenticitate, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central.
Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 250 monede.
Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv broşura de prezentare, este de 320,00 lei/buc.
Monedele din argint dedicate împlinirii a 115 ani de la nașterea Irinei Constantziu – Vlassopol au putere circulatorie pe teritoriul României.
Punerea în circulaţie, în scop numismatic, a acestor monede din argint se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.
Cine a fost Irina Constantziu Vlassopol?
Irina Constanziu-Vlassopol (n. 19 iunie 1900, Iași – d. 1979, București), a fost prima femeie ofițer din Marina Comercială Română.
Fiica generaluluiMihail Constanziu (comandantul Diviziei 2 Cavalerie, Iași), a făcut cursurile primare și gimnaziale prin diferitele garnizoane prin care a trecut cu tatăl său. A lucrat o vreme la o întreprindere forestieră și apoi la o sucursală a Băncii Marmorosch-Blanck. S-a căsătorit cu Spiridon Vlassopol, ofițer în rezervă al Marinei Militare Române.
La 18 februarie 1930, căpitănia portului Brăila i-a eliberat livretul de marinar cu nr. 270 și îl convinge pe soțul ei să închirieze de la Serviciul Militar Român cargoul Oituz de 5.400 tone.
A deținut postul de ofițer maritim III, ocupându-se de aprovizionarea cu alimente, evidența cheltuielilor, a conturilor și navlurilor, pe navele Dacia, Oituz (1930 – 1932). Pe cargoul Inginer N. Vlassopol, alături de soțul ei, a navigat în Marea Mediterană, Marea Nordului, Marea Baltică și a traversat Oceanul Atlantic ajungând până în porturile Buenos Aires, Rosario, Montevideo. Și-a dovedit pe deplin abilitățile de lup de mare într-o furtună din strâmtoarea Messina, când salvează nava de la naufragiu.
Divorțează în anul 1936, soțul plecând cu cele două nave deținute în străinatate unde le înmatriculează sub pavilion Panama. La 15 august 1937, de Ziua Marinei Române, Irina Constanziu-Vlassopol a fost decorată de Regele Carol al II-lea „pentru dragostea cu care a îmbrățișat marea”, cu Medalia maritimă, clasa III.
După schimbarea regimului politic, a avut de suferit de pe urma originii sale „burgheze”, neputându-se angaja decât ca femeie de serviciu. A continuat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române din Constanța, căruia i-a încredințat memoriile și fotografiile personale. Irina Constanziu-Vlassopo moare în 1979, la București.
La 18 februarie 1930, căpitănia portului Brăila i-a eliberat livretul de marinar cu nr. 270 și îl convinge pe soțul ei să închirieze de la Serviciul Militar Român cargoul Oituz de 5.400 tone.
A deținut postul de ofițer maritim III, ocupându-se de aprovizionarea cu alimente, evidența cheltuielilor, a conturilor și navlurilor, pe navele Dacia, Oituz (1930 – 1932). Pe cargoul Inginer N. Vlassopol, alături de soțul ei, a navigat în Marea Mediterană, Marea Nordului, Marea Baltică și a traversat Oceanul Atlantic ajungând până în porturile Buenos Aires, Rosario, Montevideo. Și-a dovedit pe deplin abilitățile de lup de mare într-o furtună din strâmtoarea Messina, când salvează nava de la naufragiu.
Divorțează în anul 1936, soțul plecând cu cele două nave deținute în străinatate unde le înmatriculează sub pavilion Panama. La 15 august 1937, de Ziua Marinei Române, Irina Constanziu-Vlassopol a fost decorată de Regele Carol al II-lea „pentru dragostea cu care a îmbrățișat marea”, cu Medalia maritimă, clasa III.
După schimbarea regimului politic, a avut de suferit de pe urma originii sale „burgheze”, neputându-se angaja decât ca femeie de serviciu. A continuat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române din Constanța, căruia i-a încredințat memoriile și fotografiile personale. Irina Constanziu-Vlassopo moare în 1979, la București.
