Asa dupa cum v-am anuntat anul acesta a iesit de sub tipar volumul sase din grandioasa lucrare "Patrimoniul preindustrial si industrial din Romania" trudita de pionierul arheologiei industriale din Romania, dl. Volker Wollmann
"Volker Wollmann ţine să reamintească şi în acest volum că
politica de integrare a patrimoniului industrial în planul de dezvoltare
urbană se manifestă de cele mai multe ori la nivel declarativ,
majoritatea rezolvărilor fiind forţate. De asemenea, salvarea,
conservarea şi expunerea obiectelor de patrimoniu industrial sunt
atribuţii care le revin muzeelor cu profil tehnic din România,
instituţii competente în domeniu.
Autorul remarcă că, prin acţiunile întreprinse de muzeele cu profil
etnografic, au fost salvate multe obiecte cu caracter preindustrial şi
că ideal ar fi ca toate muzeele din ţară care au secţie de etnografie să
depună eforturi, prin personalul ştiinţific, să achiziţioneze obiecte
tradiţionale pe cale de dispariţie.
În acelaşi timp, autorul reaminteşte că noţiunea de „arheologie industrială” este o disciplină auxiliară a arheologiei, care se ocupă de cercetarea sistematică a tuturor surselor sau izvoarelor de natură materială, din toate sectoarele industriale, începând cu preistoria şi până în zilele noastre, cu alte cuvinte ea este o disciplină istorică ce caută să descopere şi să înţeleagă sursele (izvoarele) ei materiale, adică monumentele tehnice. Acestea sunt, prin urmare, „purtători de informaţii primare” pentru o istorie a industriei.
Prezentul volum trebuia în mod normal să încheie proiectul editorial dedicat patrimoniului preindustrial şi industrial în România, însă pe parcurs Volker Wollmann a ajuns la concluzia că este necesară alcătuirea unui inventar al monumentelor tehnice, care să conţină pe cât posibil şi patrimoniul lor mobil. Ca urmare, va urma un alt volum, al VII-lea, care va conţine informaţii despre clădirile care au adăpostit serviciile de poştă – telegraf – telefon - radio, împreună cu cele ale cinematografelor.
În acelaşi timp, autorul reaminteşte că noţiunea de „arheologie industrială” este o disciplină auxiliară a arheologiei, care se ocupă de cercetarea sistematică a tuturor surselor sau izvoarelor de natură materială, din toate sectoarele industriale, începând cu preistoria şi până în zilele noastre, cu alte cuvinte ea este o disciplină istorică ce caută să descopere şi să înţeleagă sursele (izvoarele) ei materiale, adică monumentele tehnice. Acestea sunt, prin urmare, „purtători de informaţii primare” pentru o istorie a industriei.
Prezentul volum trebuia în mod normal să încheie proiectul editorial dedicat patrimoniului preindustrial şi industrial în România, însă pe parcurs Volker Wollmann a ajuns la concluzia că este necesară alcătuirea unui inventar al monumentelor tehnice, care să conţină pe cât posibil şi patrimoniul lor mobil. Ca urmare, va urma un alt volum, al VII-lea, care va conţine informaţii despre clădirile care au adăpostit serviciile de poştă – telegraf – telefon - radio, împreună cu cele ale cinematografelor.
Volker Wollmann reprezintă el însuşi o instituţie
„Dr. Volker Wollmann reuşeşte, în mai puţin de şase ani, să publice
cel de-al şaselea volum al unei serii care se dovedeşte a fi
monumentală: Patrimoniul preindustrial şi industrial în România, o
lucrare de proporţii nemaiîntâlnite în istoriografia românească, dar
nici în lucrările de istoria tehnicii ori de muzeologie şi cu atât mai
puţin în cele de arheologie industrială, domeniu în care autorul este
pionier în România. Este o lucrare care ar fi putut reprezenta
rezultatul activităţii unei instituţii de cercetare. În acest caz,
Volker Wollmann reprezintă el însuşi o instituţie.
Cu o carieră ştiinţifică desfăşurată în cea mai mare parte în România (profesor de istorie la Reşiţa, director al Muzeului din Reşiţa în anii ’60 ai secolului trecut, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca (1967-1988), continuată din 1988 în Germania, format sub îndrumarea unor mari personalităţi ale ştiinţei istorice româneşti, Volker Wollmann a descifrat cu succes istoria epocii moderne şi în special istoria industriei, folosindu-se de cunoştinţele şi metodele deprinse în studiul arheologiei clasice.
Parcurgerea acestui volum, ca şi a celorlalte cinci apărute anterior, oferă o imagine foarte promiţătoare asupra istoriei industriei româneşti, punând în lumină o bogăţie de activităţi, de personalităţi şi de realizări altfel nebănuită, dovedind conectarea industriei transilvănene şi bănăţene, dar şi a celorlalte provincii ale României de astăzi, la marile tendinţe din economia europeană a secolelor XVIII-XIX.
Rămâne însă întrebarea: cine mai poartă grija celor făcute de cei de dinainte?” – prof. univ. dr. Rudolf Gräf.
Cu o carieră ştiinţifică desfăşurată în cea mai mare parte în România (profesor de istorie la Reşiţa, director al Muzeului din Reşiţa în anii ’60 ai secolului trecut, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca (1967-1988), continuată din 1988 în Germania, format sub îndrumarea unor mari personalităţi ale ştiinţei istorice româneşti, Volker Wollmann a descifrat cu succes istoria epocii moderne şi în special istoria industriei, folosindu-se de cunoştinţele şi metodele deprinse în studiul arheologiei clasice.
Parcurgerea acestui volum, ca şi a celorlalte cinci apărute anterior, oferă o imagine foarte promiţătoare asupra istoriei industriei româneşti, punând în lumină o bogăţie de activităţi, de personalităţi şi de realizări altfel nebănuită, dovedind conectarea industriei transilvănene şi bănăţene, dar şi a celorlalte provincii ale României de astăzi, la marile tendinţe din economia europeană a secolelor XVIII-XIX.
Rămâne însă întrebarea: cine mai poartă grija celor făcute de cei de dinainte?” – prof. univ. dr. Rudolf Gräf.
Un regret
„Avem convingerea că în acest al VI-lea volum dedicat patrimoniului preindustrial şi industrial din România, căruia i-am dat forma unui supliment, am reuşit să aducem completări istorice punctuale atât în ceea ce priveşte industria de casă (procesele tradiţionale de producţie), cât şi la ramurile industriale tratate în volumele anterioare. Deşi ne apropiem cu paşi mărunţi de finalizarea proiectului editorial demarat în 2010 cu scopul atragerii societăţii civile asupra importanţei patrimoniului tehnic mobil şi imobil existent în provinciile istorice româneşti, am constatat cu regret că demersurile noastre au avut un ecou slab. Raportându-ne la numărul mare de monumente industriale din România care necesită protecţia legală şi intervenţii urgente de conservare, putem afirma că în această direcţie lucrurile s-au înrăutăţit.”
Volker Wollmann
( http://www.gazetademaramures.ro/patrimoniul-preindustrial-si-industrial-in-romania-vol-vi-19055)
Prin amabilitatea dlui Wollmann (caruia ii multumim si pe aceasta cale) va putem prezenta astazi cuprinsul acestui de-al saselea volum.
Introducere . . 5
Capitolul I
2. Case memoriale, statui, busturi, medalioane ale unor personalităţi cu merite deosebite în dezvoltarea gândirii, creaţiei tehnice şi industriei din istoria tehnicii în România . . . . 47
3. Monumente funerare . . . . 54
3.1. Monumente funerare ridicate în memoria victimelor unor accidente colective . . . . 58
3.2. Monumente funerare individuale ale unor persoane care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea industriei în România . . . 58
3.2.1. Monumente funerare din Cimitirul Bellu . . . 59
3.3.2. Cimitirul central Cluj (jud. Cluj) . . .61
3.3.3. Cimitirul evanghelic Mediaş (jud. Sibiu) . . .62
3.3.4. Cimitirul evanghelic Sebeş (jud. Alba) . . .63
3.3.5. Cimitirul evanghelic Sibiu (jud. Sibiu) . . . 64
3.3.6. Cimitirul evanghelic Sighişoara (jud. Mureş) . . . 67
4. Monumente funerare ale unor specialişti şi funcţionari din minerit şi metalurgie . . . 53
4.1. Cimitirul romano-catolic din Iacobeni (jud. Suceava) . . . 53
4.2. Cimitirul romano-catolic şi ortodox din Zlatna (jud. Alba) . . . 71
4.3. Cimitirul romano-catolic din Baia de Arieş (jud. Alba) . . . 75
4.4. Cimitirele din Roşia Montană (jud. Alba) . . .75
4.5. Cimitirele din Săcărâmb (jud. Hunedoara) . . . 76
4.6. Cimitirul romano-catolic din Oraviţa (jud. Caraş-Severin) . . . 77
4.7. Cimitirul romano-catolic din Sasca Montană (jud. Caraş-Severin) . . .8o
4.8. Cimitirul „Sigismund” din Anina – Steierdorf (jud. Caraş-Severin) . . . 81
4.9. Cimitirul romano-catolic din Caransebeş (jud. Caraş-Severin) . . . 82
4.10.
Cimitirul romano-catolic din Lugoj (jud. Timiş) . . . 82
5. „Cimitirul Vesel“ de la Săpânţa (jud. Maramureş) . . . 83
6. Monumente publice (troiţe, cruci) ridicate de mineri pentru binecuvântarea ocupaţiei lor de bază: băişagul . . . 85 7. Opere de artă inspirate din munca minerilor şi a metalurgiştilor . . . 88
Capitolul 2
8. Paralipomene. Informaţii suplimentare cu privire la bunurile de patrimoniu aferente sectoarelor industriale tratate in volumele I-V . . . 94
8.1. Surse documentare întrebuinţate . . . 94
8.2. Completări la volumul I (2010) . . . 98
8.3.Completări la volumul II (2011) . . . 191
8.4. Completări la volumul III (2012) . . . 236
8.5.Completări la volumul IV (2014) . . . 267
8.6. Completări aduse la volumul V (2015) . . . 286
Bibliografie . . .
Indice de localităţi . . .