joi, 17 octombrie 2019

Vizita la Palatul BNR

„Banca Națională a României (BNR) este banca centrală a României, o instituție publică cu personalitate juridică având monopolul asupra emisiunii de monedă fiduciară.
Obiectivul său fundamental îl reprezintă asigurarea și menținerea stabilității prețurilor (conform Statutului). Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
Băncile centrale susțin politica economică a statului, respectiv a bugetului guvernamental, mai ales în acoperirea deficitelor bugetare.
Datorită puterii de a crea monedă fără acoperire (ex. aur), banca centrală poate influența rata dobânzilor, economia devenind una de tip intervenționist/centralizată, nu una de piață liberă/capitalistă unde cel mai important „preț”, prețul banilor, este stabilit de cerere și ofertă.
Banca Națională a României a fost înființată în virtutea legii, pe 17 aprilie 1880, cu un capital inițial de 30 milioane lei, din care 10 milioane capital de stat, restul de 20 milioane fiind capital proprietate privată.A fost investită cu privilegiul de a emite bancnote acceptate în tranzacții, privilegiu extins de mai multe ori.
BNR este a 13-a bancă centrală înființată în lume, fiind înființată înaintea băncii centrale a Japoniei sau a sistemului Rezervei Federale din SUA.  Până în 1948 instituția a fost una privată, controlată cu mână de fier de către acționarii care, nu o dată, au sfidat guvernul, însă se poate afirma ca deși de jure era o instituție privată, de facto era una de stat. Atât în perioada privată cât și în cea de stat (după 1948), banca națională a executat directivele executivului, pe timp de pace (politicile economice) cât și pe timp de război.
După Primul Război Mondial, banca, și-a pierdut tezaurul metalic. Guvernul României de la acea vreme a luat decizia de a trimite rezervele la Moscova, caz cunoscut sub numele de Tezaurul României, Rusia nemaireturnând tezaurul.
Principalele atribuții ale BNR sunt:
- elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;
- autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit,
- promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;
- emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
- stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
- administrarea rezervelor internaționale ale României.
Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
Banca Națională a României este unica instituție autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote și monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Moneda națională este Leu românesc, iar subdiviziunea acestuia, banul.
Palatul Băncii Naționale, clădirea veche a Băncii Națională a României, a fost realizat de Albert Galleron împreună cu Cassien Bernard, amândoi foști elevi ai lui Charles Garnier, realizatorul celebrei Opéra Garnier, cunoscută și ca Opera din Paris.”
Preluând terenul ocupat de un han în secolul al XVII-lea, construcția palatului BNR arată dimensiunea economică survenită în anul 1880 și orientarea spre cultura europeană. Modernizarea urbană a fost ghidată de arhitecți formați la École de Beaux Arts din Paris. Astfel, prin așezarea sa în zona istorică, BNR a încurajat formarea districtului financiar. Arhitectura aparține Renașterii înalte franceze, ca fațadă avem un statuar de foarte bună calitate aceleași detalii continuă în interior, prin holul central și scările monumentale pană la etajul principal. Pictura murală a fost realizată de G. D. Mirea, Nicolae Grigorescu (1894) și Eugen Voinescu (1893). Conceput pentru o piață mare, palatul este însă înconjurat de străzi înguste, văzut doar din perspective tangențiale de-a lungul străzilor laterale. 
































Vizita la Palatul CEC

Asa cum v-am spus intr-un post anterior in zilele de 4-5 octombrie  Clubul numismatic "Mihai Eminescu" din cadrul Cercului Militar National a sarbatorit 10 ani de la reluarea activitatii organizind un Simpozion National de Numismatica si o expozitie numismatica cuprinzind realizarile clubului in domeniu.In cadrul manifestarii au fost organizate pentru participanti doua vizite la Muzeul BNR si Palatul CEC. Astazi va prezentam imagini de la Palatul CEC. 
Palatul CEC este situat în Calea Victoriei, față în față cu Palatul Poștelor, construit în aceeași perioadă (azi Muzeul Național de Istorie).
„Palatul, construit în stil eclectic, se termină cu o cupolă de sticlă și metal. Intrarea este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit.
Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției.
Decorația judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a orașului.
CEC-ul ca instituție a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza. La început a funcționat în diverse imobile, după care în anul 1875 s-a început construirea unui sediu propriu. Pe locul în care se află azi CEC-ul se găsea monăstirea și hanul Sfântul Ioan cel Mare.
CEC-ul se dezvoltă rapid, astfel încât vechiul sediu devine neîncăpător. Se hotărăște demolarea lui și pe același loc s-a început construcția actualului sediu, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Începutul lucrărilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897. Construcția a fost terminată în anul 1900 și de atunci CEC-ul a funcționat în această clădire fără a se face alte modificări notabile. Amenajarea interioară a fost gândită tot de arhitectul Paul Gottereau, holul mare a fost decorat cu o pictură murală reprezentând zeița Fortuna distribuind bunuri după Independență, opera a lui Mihail Simonidi. Acesta a realizat și pictura plafonului sălii festive de la etaj. Pe pereții laterali au existat, până în anul 1948, portretele Regelui Carol I, al Reginei Elisabeta – pictate tot de Mihail Simonidi, precum si portretele Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria – pictate de Costin Petrescu. Odată cu venirea comuniștilor la putere, portretele au fost acoperite cu vopsea, fiind recreate după 1989 de către artistul plastic Valentin Tănase. Cea mai impresionantă încăpere a palatului rămâne Sala de consiliu, care și-a păstrat destinația.”






















Interferente culturale: Colectii si colectionari din Regatul Romaniei

Astazi la Cercul Militar National in cadrul Clubului Numismatic "Mihai Eminescu". De neratat.