Fărâme de suflet românesc, expoziţie de cruci de mână şi pristolnice la Slanic Moldova

 Pe 30 august incepand cu ora 10.30 va invit la Complexul Panoramic din Slanic Moldova  sa vizitati expozitia de cruci de mânā si pecetare deschisa in cadrul Simpozionului "Pe urmele pasilor lui Ion Creanga la Slanic Moldova". 

 

 Este o invitaţie la o călătorie în apropierea sufletului veşnic al ţăranului român de altădată prin intermediul  a 40 de cruci de mână şi pristolnice readuse la lumină, cu ajutorul tehnicii crestării lemnului, de către un inginer chimist îndrăgostit de arta populară românească. Sunt obiecte cruciforme inspirate din creaţiile meşterilor populari, a meşterilor cruceri, din întreg teritoriul românesc, obiecte care l-au însoţit pe român în întreaga sa existenţă şi l-au ajutat să se apropie de Dumnezeu.

Expoziţia este un omagiu adus preotului Ion Creanga dar si un omagiu adus talentului şi imaginaţiei meşterului popular anonim plin de ingeniozitate şi credinţă în Dumnezeu, care a creat astfel de obiecte de cult într-o diversitate atât de mare, care au ca simbol Crucea. Aceste obiecte, care îmbină sacrul cu istoria şi etnografia, sunt mărturii ale spiritualităţii româneşti genial exprimate în lemn cu ajutorul tehnicii crestării.

Crucea este semnul mereu dătător de speranţă într-o lume mai bună, în viaţa veşnică şi de biruinţă, în luptele duse împotriva invadatorilor şi a raului în orice formă. Crucea este punte spre înviere şi poartă spre rai, semn de mântuire şi de viaţă veşnică. Crucea este lumină şi binecuvintare pentru mântuire, este semnul credinţei noastre în Isus Hristos.

Aceste obiecte sunt un filon de creativitate, de genialitate transmis nouă de înaintaşi. Sunt părti din sufletul străbunilor noştri păstrate în aceste obiecte de cult.

Pecetarele şi crucile de mână pot deveni unul din brandurile de tip cultural de rezistenţă, cu care România s-ar putea mândri.

Expoziţia îşi propune să ne rupă pentru câteva clipe de tumultul lumii contemporane care îşi uită tot mai mult rădăcinile încercând să imite obiceiuri/tradiţii străine nouă.

Semnal editorial: Jetoane de inchisoare

Volumul este apărut la editura Pim din Iaşi, în format B5, are 184 pagini, ilustrat color (156 imagini) şi cu o bogată bibliografie (peste 450 de trimiteri bibliografice).

La începutul secolului XX la închisorile centrale de pe teritoriul regatului României erau în circulaţie nişte înlocuitori de monedă oficială, obiecte monetiforme cu valoare nominală, fise sau fişe cum erau denumite în documentele vremii, sau jetoane de închisoare aşa cum le considerăm noi astăzi. Acestea erau un fel de recompensă pe care o primeau deţinuţii cu un comportament regulamentar în contul muncii depuse în atelierele aparţinând închisorii sau la diverse activităţi ori lucrări particulare remunerate şi desfăşurate în interiorul sau exteriorul închisorii.

Pentru a-şi uşura traiul din detenţie, o parte din remuneraţia primită de deţinuţi pentru munca desfăşurată era distribuită sub forma acestor pseudomonede. Acestea puteau fi întrebuinţate în cadrul unor cantine ce existau în incinta închisorilor, (şi a căror activitate era clar reglemnetată de Direcţia Generală a Închisorilor), şi de unde condamnaţii îşi puteau procura alimente sau diverse obiecte de îmbrăcăminte ori igienă, „îndulcindu-şi”, aşa cum plastic se exprima legiuitorul, traiul din detenţie.

      Periodic, Direcţia Generală a Închisorilor organiza licitaţii de închiriere a cantinelor din cadrul închisorilor.  În anunţurile de închiriere publicate în Monitorul Oficial se făcea precizarea că „Plata articolelor luate dela cantină de deţinuţi se va face prin fişe care se vor retrage achitându-se de direcţia închisorii, la mijlocul şi sfârşitul lunei; vinderea pe datorie este interzisă”.  

      Cu o singură exceptie, (jetonul de la închisoarea Aiud din 1937), astfel de jetoane sunt cunoscute doar de la închisorile centrale din vechiul regat. În 1930, erau funcţiune 23 de închisori centrale, iar dintre acestea 13 erau pe teritoriul fostelor Principate Române.  De la 10 închisori centrale sunt cunoscute astfel de jetoane (Bucovăţ, Craiova, Galaţi, Iaşi, Margineni, Mislea, Ocnele Mari, Slanic Prahova, Tg. Ocna, Vacareşti), la care se adaugă închisoarea Pângăraţi, desfiinţată în 1915 şi închisoarea Jilava, înfiinţată în 1907 şi transformată imediat în închisoare militară până în 1948. De la trei închisori centrale, Constanţa, Doftana şi Focşani nu

s-au descoperit astfel de jetoane. Există o probabilitate destul de mare ca şi aceste închisori să fi avut în uz jetoane dar ele rămân încă necunoscute nouă. Faptul că, astfel de jetoane au fost identificate doar la închisorile centrale de pe teritoriului fostelor Principate Române ne face să credem că aceste piese metalice cu valoare nominală, înlocuitori de monedă oficială, au fost puse în circulaţie locală undeva înainte de primul război mondial, probabil la sfârşitul secolului XIX sau chiar la începutul secolului XX, şi au fost în uz până în 1927, dată de la care nu mai întâlnim în anunţurile de organizare a licitaţiilor pentru închirierea cantinelor închisorilor precizarea că vânzarea alimentelor către deţinuţi se face pe bază de „fişe”.

Volumul cuprinde prezentarea acestor jetoane, (cu descrierea lor şi imagini ale acestora), provenite de la închisorile centrale, cu publicarea unor date istorice despre înfiinţarea şi evoluţia penitenciarelor respective, la care se adaugă două emisiuni ale Serviciului Închisorilor nepersonalizate cu numele vreunei închisori. Credem că acestea din urmă au fost piese emise cu intenţia de a fi utilizate la orice închisoare. Un caz aparte îl reprezintă jetonul emis în 1937 şi utilizat în cadrul celui mai mare penitenciar din Transilvania, cel de la Aiud. Este cunoscut un singur exemplar. Acesta diferă de celelalte jetoane utilizate la închisorile centrale.

      În privinţa valorilor nominale de pe jetoanele de la închisorile centrale prezentate în acest volum au fost identificate următoarele şase valori nominale: 5, 10, 20 şi 50 (reprezentând “Bani”, chiar dacă nu este trecută moneda pe piese) şi 1 Leu şi 2 Lei. Toate piesele sunt din alamă şi au acelaşi diametru, 22mm, şi acelaşi gravor, Carniol Fiul.  De la nici o închisoare nu se cunoaşte setul complet de 6 piese, dar acest lucru nu înseamnă că ele nu au existat. Faptul că aceste pseudomonede nu au stârnit interesul numismaţilor profesionişti multă vreme a făcut să nu fie colecţionate pierzindu-se în noianul timpului. În plus, tirajul acestor fise nu se compară cu cel al monedelor propriu-zise, fiind foarte redus, presupunem că sub 1000-1500 de exemplare de închisoare, în cel mai bun caz. Singurul jeton de la închisoarea Jilava are valoarea nominală exprimată în „zile de muncă”, respectiv „o zi de muncă grea”, fiind o forma de contabilizare a activităţii desfăşurate de deţinuţi.

În privinţa emisiunilor Serviciului Închisorilor sunt identificate două valori nominale, de 5 Bani şi de 10 Bani, iar rolul acestor fise era identic cu cel al jetoanelor de la închisorile centrale. Nu excludem posibilitatea de a exista şi alte valori nominale ale acestor jetoane.

            Aducem mulţumiri colecţionarilor care ne-au sprijint în documentarea acestui volum: Daniel Tătaru, Cătălin Grigoraş, Raoul Şeptilici, Laurenţiu Popescu, Alin Bocăeţi, Mihai Ceucă.

            Un pios omagiu aducem memoriei celui care a fost Eugen Nicolae, (directorul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București), cel care la Simpozionul „Cercetări Arheologice şi Numismatice” din 18-20 septembrie 2024, ne-a apreciat activitatea şi ne-a încurajat să continuăm cercetările în acest domeniu.

coperta 4: