Volumul
este apărut la editura Pim din Iaşi, în format B5, are 184 pagini, ilustrat
color (156 imagini) şi cu o bogată bibliografie (peste 450 de trimiteri
bibliografice).
La începutul
secolului XX la închisorile centrale de pe teritoriul regatului României erau în
circulaţie nişte înlocuitori de monedă oficială, obiecte monetiforme cu valoare nominală, fise sau
fişe cum erau denumite în documentele vremii, sau jetoane de închisoare aşa cum
le considerăm noi astăzi. Acestea erau un fel de
recompensă pe care o primeau deţinuţii cu un comportament regulamentar în
contul muncii depuse în atelierele aparţinând închisorii sau la diverse
activităţi ori lucrări particulare remunerate şi desfăşurate în interiorul sau exteriorul
închisorii.
Pentru a-şi uşura traiul din detenţie,
o parte din remuneraţia primită de deţinuţi pentru munca desfăşurată era
distribuită sub forma acestor pseudomonede. Acestea puteau fi întrebuinţate în
cadrul unor cantine ce existau în incinta închisorilor, (şi a căror activitate
era clar reglemnetată de Direcţia Generală a Închisorilor), şi de unde condamnaţii
îşi puteau procura alimente sau diverse obiecte de îmbrăcăminte ori igienă, „îndulcindu-şi”,
aşa cum plastic se exprima legiuitorul, traiul din detenţie.
Periodic, Direcţia Generală a Închisorilor
organiza licitaţii de închiriere a cantinelor din cadrul închisorilor. În anunţurile de închiriere publicate în
Monitorul Oficial se făcea precizarea că „Plata articolelor luate dela cantină
de deţinuţi se va face prin fişe care se vor retrage achitându-se de direcţia
închisorii, la mijlocul şi sfârşitul lunei; vinderea pe datorie este
interzisă”.
Cu o singură exceptie,
(jetonul de la închisoarea Aiud din 1937), astfel de jetoane sunt cunoscute
doar de la închisorile centrale din vechiul regat. În 1930, erau funcţiune 23
de închisori centrale, iar dintre acestea 13 erau pe teritoriul fostelor
Principate Române. De la 10 închisori
centrale sunt cunoscute astfel de jetoane (Bucovăţ, Craiova, Galaţi, Iaşi,
Margineni, Mislea, Ocnele Mari, Slanic Prahova, Tg. Ocna, Vacareşti), la care
se adaugă închisoarea Pângăraţi, desfiinţată în 1915 şi închisoarea Jilava, înfiinţată
în 1907 şi transformată imediat în închisoare militară până în 1948. De la trei închisori centrale, Constanţa,
Doftana şi Focşani nu
s-au descoperit
astfel de jetoane. Există o probabilitate destul de mare ca şi aceste închisori
să fi avut în uz jetoane dar ele rămân încă necunoscute nouă. Faptul că, astfel de jetoane au fost identificate doar la închisorile
centrale de pe teritoriului fostelor Principate Române ne face să credem că
aceste piese metalice cu valoare nominală, înlocuitori de monedă oficială, au
fost puse în circulaţie locală undeva înainte de primul război mondial,
probabil la sfârşitul secolului XIX sau chiar la începutul secolului XX, şi au
fost în uz până în 1927, dată de la care nu mai întâlnim în anunţurile de
organizare a licitaţiilor pentru închirierea cantinelor închisorilor precizarea
că vânzarea alimentelor către deţinuţi se face pe bază de „fişe”.
Volumul cuprinde prezentarea
acestor jetoane, (cu descrierea lor şi imagini ale acestora), provenite de la
închisorile centrale, cu publicarea unor date istorice despre înfiinţarea şi
evoluţia penitenciarelor respective, la care se adaugă două emisiuni ale
Serviciului Închisorilor nepersonalizate cu numele vreunei închisori. Credem că
acestea din urmă au fost piese emise cu intenţia de a fi utilizate la orice închisoare. Un caz aparte îl reprezintă jetonul
emis în 1937 şi utilizat în cadrul celui mai mare penitenciar din Transilvania,
cel de la Aiud. Este cunoscut un singur exemplar. Acesta diferă de celelalte
jetoane utilizate la închisorile centrale.
În privinţa valorilor nominale de pe jetoanele de la închisorile centrale
prezentate în acest volum au fost identificate următoarele şase valori nominale:
5, 10, 20 şi 50 (reprezentând “Bani”, chiar dacă nu este trecută moneda pe
piese) şi 1 Leu şi 2 Lei. Toate piesele sunt din alamă şi au acelaşi diametru,
22mm, şi acelaşi gravor, Carniol Fiul.
De la nici o închisoare nu se cunoaşte setul complet de 6 piese, dar
acest lucru nu înseamnă că ele nu au existat. Faptul că aceste pseudomonede nu
au stârnit interesul numismaţilor profesionişti multă vreme a făcut să nu fie
colecţionate pierzindu-se în noianul timpului. În plus, tirajul acestor fise nu
se compară cu cel al monedelor propriu-zise, fiind foarte redus, presupunem că
sub 1000-1500 de exemplare de închisoare, în cel mai bun caz. Singurul jeton de
la închisoarea Jilava are valoarea nominală exprimată în „zile de muncă”,
respectiv „o zi de muncă grea”, fiind o forma de contabilizare a activităţii
desfăşurate de deţinuţi.
În privinţa
emisiunilor Serviciului Închisorilor sunt identificate două valori nominale, de
5 Bani şi de 10 Bani, iar rolul acestor fise era identic cu cel al jetoanelor
de la închisorile centrale. Nu excludem posibilitatea de a exista şi alte
valori nominale ale acestor jetoane.
Aducem mulţumiri colecţionarilor
care ne-au sprijint în documentarea acestui volum: Daniel Tătaru, Cătălin
Grigoraş, Raoul Şeptilici, Laurenţiu Popescu, Alin Bocăeţi, Mihai Ceucă.
Un pios omagiu
aducem memoriei celui care a fost Eugen Nicolae, (directorul Institutului de
Arheologie „Vasile Pârvan” din București), cel care la Simpozionul „Cercetări
Arheologice şi Numismatice” din 18-20 septembrie 2024, ne-a apreciat
activitatea şi ne-a încurajat să continuăm cercetările în acest domeniu.
coperta 4:
