PONTICA 48-49

CUPRINS

HISTORICA

VALERY YAILENKO – Source Study Analysis of Pseudo ‐ Scymnusʹ Data on the Pontic Cities’ Foundation (pag. 9-23)
IONUȚ HOLUBEANU – Noi interpretări privind rangul scaunului bisericesc de la Tomis în secolele al V‐lea și al VI‐lea p. Chr. (New Interpretations Regarding the Rank of the Seat of Tomis in the 5th and the 6th Centuries AD) (pag. 25-60)
ALEXANDRU MADGEARU – Despre două recente tentative de localizare a Vicinei (On two Recent Attempts to Locate Vicina) (pag. 61-70)

ARCHAEOLOGICA

JASNA VUKOVIĆ, MARIJA SVILAR – Early Neolithic Impresso‐Decoration Reconsidered: a Case Study from Pavlovac ‐ Kovačke Njive, Southern Serbia (pag. 73-98)
RADU‐ALEXANDRU DRAGOMAN – Clay Containers in Context: the Boian ʺSanctuaryʺ at Căscioarele‐Ostrovel, Southern Romania (pag. 99-136)
CRISTIAN EDUARD ȘTEFAN – Scurtă notă cu privire la trei locuințe eneolitice de la Glina ‐ La Nuci (Brief Note on Three Eneolithic Houses from Glina ‐ La Nuci) (pag. 137-145)
VALENTINA VOINEA, GLICHERIE CARAIVAN, MIHAI FLOREA – Holocene Landscape Changes and Eneolithic Settlements Dynamics in the West Black Sea Coastline (pag. 147-176)
MARIUS-CRISTIAN STREINU – Revisiting the Tomis Amphitheatre – Theories and Hypothesis (pag. 177-184)
OCTAVIAN MITROI, LIVIU LUNGU – Un cuptor de uz meşteşugăresc descoperit în apropierea zidului de incintă roman târziu al Tomisului (A Craftsman’s Kiln Discovered Near the Late Roman Precinct Wall of Tomis) (pag. 185-191)
LAURENŢIU RADU, MĂDĂLINA UNGUREANU, CORINA RADU‐IORGUŞ – Cercetări arheologice în aria funerară callatiană (Archaeological Research in the Callatian Funerary Area) (pag. 193-207)
ȘTEFAN‐EMILIAN GAMUREAC, MIHAI SEVERUS IONESCU, FILICA DRĂGHICI – The A9 Edifice from Tropaeum Traiani (II). A Late Roman House in Scythia Minor (5th – 6th Cent. AD) (pag. 209-239)
CRISTINA PARASCHIV‐TALMAŢCHI, GABRIEL CUSTUREA – Nouvelles données sur les découvertes sous-aquatiques du littoral roumain (pag. 241-279)
CONSTANTIN NICOLAE – Şantierul arheologic Hârşova‐cetate, sectorul „incinte vest”. Campaniile 2000‐2007 (Hârşova‐cetate Archaeological Site, „incinte vest” Sector. 2000‐2007 Campaigns) (pag. 281-304)
STELLA DONCHEVA, IVAYLO BUNZELOV – Production of Crosses in the 10thCentury in Medieval Bulgaria (pag. 305-313)
AUREL MOTOTOLEA – Catarame–pafta de influență orientală din colecțiile Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (Oriental Influence Belt Buckles from the Collections of the Museum of National History and Archaeology Constanța) (pag. 315-356)
AUREL‐DANIEL STĂNICĂ – Aspecte privind prelucrarea metalelor în centrele din nordul Dobrogei în secolele X‐XV (Aspects on Metalworking in the Northern Dobrudja Centers in the 10th‐15th Centuries) (pag. 357-377)

EPIGRAPHICA

VICTOR COJOCARU – Emitenți şi beneficiari ai decretelor de proxenie în spaţiul pontic (Verleiher und Empfänger der Proxeniedekrete im Schwarzmeerraum) (pag. 381-413)
MARIA BĂRBULESCU, LIVIA BUZOIANU – Localités rurales du territoire de Tomis aux noms antiques inconnus : quelques observations sur l’onomastiques(pag. 415-427)
ALEXANDRU AVRAM – Notes épigraphiques (V) (pag. 429-437)

DOINA BENEA – Câteva observații privind administrarea podului roman de la Drobeta (Gern Einige Betrachtungen, die Verwaltung der römischen Brüke von Drobeta betreffend) (pag. 439-458)

VARIA

ILINCA DAMIAN – Copia și absența sa. O discuție despre creativitate culturală pornind de la „Discobolul” lui Myron, sec. V a. Chr. (The Copy and its Absence. A Discussion on Cultural Creativity Based on Myron’s „Discobolus”, 5th Century BC)(pag. 461-474)
CORNELIA CĂRPUŞ, LEONID CĂRPUŞ – Observaţii privind evidenţierea unor microfosile în fragmente ceramice din diverse periegheze şi aşezări din Dobrogea (Remarks on Microfossil’s Emphasizing in Ceramic Fragments from Various Field Surveys and Settlements in Dobrudja) (pag. 475-488)
GLICHERIE CARAIVAN, RADU DIMITRIU, CONSTANTIN CHERA, CERCHIA CORNELIU – New Geoarcheaological Researches around the Danubian Island – Păcuiul lui Soare (pag. 489-495)

NOMISMATA

EMANUEL PETAC, AUREL VÎLCU – About The Early Hellenistic Gold and Silver Coinage from Tomis (pag. 499-507)
GABRIEL TALMAȚCHI, CLAUDIU MUNTEANU – Monede antice și bizantine din colecția Muzeului Național Brukenthal (Ancient and Byzantine Coins from the Brukenthal National Museum’s Collection) (pag. 509-525)
GHEORGHE MĂNUCU-ADAMEȘTEANU – Découvertes archéologiques et numismatiques sur le territoire du village d’Énisala, com. Sarichioi, dpt. de Tulcea (IXe – XIVe siècles) (pag. 527-538)

RECENZII

Nathan Badoud, Le temps de Rhodes. Une chronologie des inscriptions de la cité fondée sur lʹétude de ses institutions, Vestigia. Beiträge zur alten Geschichte Band 63, Verlag C.H. Bech, München 2015 (562 p.) (Livia BUZOIANU) (pag. 541-547)
Adrian Robu, Mégare et les établissements mégariens de Sicile, de la Propontide et du Pont‐Euxin. Histoire et institutions, Berna [et al.], 2014, 544 p. (inclusiv 5 hărţi şi 8 planşe color) (Victor COJOCARU) (pag. 548-555)
Florin Fodorean, Pannonia, Dacia și Moesia în izvoarele geografice antice, Editura Mega, Cluj‐Napoca, 2014, 259 p., ISBN 978‐606‐543‐459‐2 (Nelu ZUGRAVU)(pag. 556-565)
Intrări de carte în biblioteca M.I.N.A.C. (2015) (New Book Entries in MINAC Library (2015)) (Georgeta HAŞOTTI) (pag. 567-586)
Lista abrevierilor (Abbreviations) (pag. 587-589)

Cetatea Enisala

Recent am avut ocazia sa vizitez cetatea Enisala. Am fost profund impresionat de drumul nou, asfaltat bine, care te duce din localitatea Enisala pina sus la cetate. Semn ca ceva bine se mai intimpla in aceasta tara. Din pacate, in interiorul cetatii nu exista nici un panou explicativ ( a fost unul dar l-a luat vintul, sic!). Ghidul, caruia ii platesti 2 lei pentru a vizita cetatea, iti mai spune cite ceva daca esti destul de insistent. Tot de la el am aflat ca se doreste amenajarea unui punct muzeal la intrarea in cetate. O cladire, ocupata acum de custode, sta marturie celor spuse de acesta. Din nefericire, se pare ca s-au terminat banii pentru a se continua lucarile.

Ruinele fortăreţei medievale Yeni-Sale (Enisala, Enişala, Heraclee sau Heraclia) se află la 2km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag.

Istoria cetăţii şi a aşezării din apropiere este ilustrată şi de denumirile pe care aceasta le-a avut: de la Vicus Novus, care se traduce Satul Nou, la Novoe Selo, pe care turcii l-au preluat în limba lor rezultând Yeni-Sale din care a derivat denumirea actuală a satului Enisala.

Cetatea este situată într-un complex arheologic cu numeroase vestigii din epoca neolitică până în evul mediu. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 şi au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Locuirii medievale îi corespund două niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortificaţiei, a fost datat pe baza materialului arheologic la sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea. Cel de al doilea nivel corespunde perioadei ridicării zidurilor.

Cetatea a fost construită în scop militar, defensiv şi de supraveghere a drumurilor de pe apă şi de pe uscat, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării. Pe baza tehnicilor constructive, a materialului arheologic şi a realităţilor istorice s-a emis ipoteza că singurii interesaţi de ridicarea unei cetăţi situată în cadrul sistemului de fortificaţii din nordul Dobrogei, cu orientare spre mare, pentru controlarea traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câştigate din comerţ şi care erau deţinătorii monopolului navigaţiei pe Marea Neagră.

Cetatea Yeni-Sale are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozităţile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată.

Zidurile de incintă, turnurile şi bastioanele cetăţii, parţial conservate şi restaurate, se păstrează în cea mai mare parte pe o înălţime de 5 – 10m. Atrage atenţia, ca element arhitectonic deosebit, bastionul porţii principale, de origine orientală, cu arcadă dublă, întâlnită frecvent în evul mediu şi utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică dar şi în Ţările Române la Cetatea Neamţului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş şi la bisericile moldoveneşti ctitorite de Ştefan cel Mare.

Fortificaţia de la Enisala a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care îngloba oraşele de la Gurile Dunării.

Între 1397 – 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti. După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419/1420 aici a fost instalată o garnizoană militară otomană.

Ulterior, datorită înaintării stăpânirii turceşti dincolo de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă şi Chilia (1484) şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razelm de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată. În secolul al XVI-lea aceasta nu mai corespundea intereselor strategice şi economice turceşti (otomane).

Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice şi mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăşti, moldovene, muntene sau turceşti atestă rolul militar, politic, administrativ şi economic pe care l-a îndeplinit cetatea.

Daca aveti drum prin zona, nu ezitati sa vizitati cetatea Enisala. Cu siguranta nu veti regreta. Peisajele pe care le puteti admira din interiorul cetatii sunt admirabile, desi un sentiment de singuratate, pustietate te va incerca si iti va da frisoane.