Avers: compoziţie care redă un fragment din tabelul periodic al elementelor, câteva recipiente de laborator, reprezentarea unei molecule şi un microscop; în partea superioară, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA“, valoarea nominală „10 LEI“ şi stema României.
Revers: portretul chimistului român Costin Neniţescu şi inscripţia în arc de cerc „COSTIN NENITESCU“; sub portret, sigla Anului Internaţional al Chimiei 2011; în dreapta, anul aniversar „2011“ şi o compoziţie care sugerează un experiment, simbolul atomului şi formulele a doi compuşi chimici sintetizaţi de Costin Neniţescu; la exterior, inscripţia în arc de cerc „ANUL INTERNATIONAL AL CHIMIEI“.
Pentru a vedea imaginea monedei accesati site-ul BNR unde veti gasi niste fotografii foarte, foarte mici.
Iata citeva date despre celebrul chimist roman Costin Nenitescu (n. 15 iulie 1902, Bucureşti; d. 29 iulie 1970, Buşteni). A fost fiul lui Dimitrie S. Neniţescu, doctor în drept şi ştiinţe politice, avocat, secretar general al Ministerului de Interne, director al Băncii Naţionale Române, deputat, fruntaş al Partidului Conservator şi ministru al Industriei şi Comerţului (1910-1912). După ce absolvă liceul în Bucureşti, la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr, începe în 1920 studiul chimiei la ETH - Zurich, fiind profund impresionat de cursurile lui Debye şi Staudinger. E fascinat de lucrările lui Hans Fischer şi se mută în 1922 în München unde îşi termină studiile în 1925 cu doctoratul condus de Hans Fischer, mentorul său ştiinţific. În timpul pregătirii tezei de doctorat realizează, fară a colabora cu Fischer, o sinteză originală a indolului. Era unul din elevii preferaţi a lui Fischer.La începutul carierei are o cameră de lucru de câţiva metri patraţi, unde porneşte cu entuziasm la crearea unui laborator.
Se întoarce in ţara, unde între anii 1925 şi 1935 este profesor la Universitatea din Bucureşti şi predă cursurile de chimie organică şi chimie generală. În 1928, la 26 de ani, publică prima ediţie din cele două tratate, "Chimie organică" şi "Chimie generală". Peste 40 de generaţii au învăţat şi înca învaţă după aceste cărţi, acum singurele cărţi de specialitate în limba română care se ridică la nivel occidental (nu s-a mai publicat nimic asemănător în ultimii 24 de ani). Tratatul de chimie organică a fost publicat în 8 ediţii, prima având un singur volum, restul 2. Unele au fost traduse în limbi străine. Tratatele au fost publicate la Editura CFR-Oped şi Editura Tehnică. Aceste lucrări ne arată forţa de anticipare cu totul remarcabilă a autorului. A intuit una din cele mai importante direcţii de dezvoltare a chimiei organice şi a adus contribuţii de bază. Două exemple ar fi chimia reacţiilor care decurg prin ioni de carboniu şi problema ciclobutadienei. De asemenea a publicat "Manualul inginerului chimist" şi manuale de liceu.
Încă de la începutul anilor 1930 în cadrul cercetărilor sistematice privind reacţii ale hidrocarburilor catalizate de clorura de aluminiu sunt obţinute în grupul de cercetare al profesorului Neniţescu rezultate de primă importanţă pentru înţelegerea mecanismului reacţiilor prin intermediari carbocationici. Este observat pentru întâia dată rolul esenţial al unui cocatalizator (urme de apă) în reacţia de izomerizare a cicloalcanilor în prezenţa clorurii de aluminiu. Din această perioadă datează alte observaţii fundamentale privind reacţia cicloalchenelor cu cloruri acide catalizată de clorura de aluminiu, în ciclohexan ca solvent (cunoscuta astăzi în literatură ca “reacţia Neniţescu de acilare reductivă“) sau transferul de hidrogen “într-o formă foarte activă“. Aceasta este prima menţionare a transferului intermolecular de ion de hidrură, aşa cum se va numi mai târziu. În perioada 1965-1970 studiază reacţiile solvolitice. Colaborează cu celebri profesori din Statele Unite ale Americii, contribuie cu scrierea unor capitole la diverse tratate. Numeroşi compuşi organici şi reacţii îi poartă numele. Se poate spune că “hidrocarbura Neniţescu“, prima anulenă (CH)10, a propulsat chimia anulenelor. A fost pionierul aplicării metodelor fizice în chimia organică în România. Este ales ca membru al Academiei Române şi al altor academii din străinătate (Germania, Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia). Primeşte numeroase premii, dintre care medalia “A.W.von Hofmann“, una dintre cele mai prestigioase medalii ştiinţifice. Se pare că cel mai reprezentativ aspect al vieţii sale este cel de profesor. Îşi impresiona puternic studenţii prin a le prezenta chimia organică într-un mod captivant şi logic. De asemenea se impunea prin apariţia sa fizică: era înalt, solid, cu nas acvilin şi o privire foarte pătrunzătoare. Era foarte bine informat în toate domeniile chimiei organice, chimiei generale, analitice şi chimiei fizice. Avea un discurs clar şi calm. Nu se temea să răspundă anumitor întrebări ale studenţilor cu "Nu ştiu" sau "Nu se ştie încă". A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Ana Santer şi a doua oară cu Ecaterina Ciorănescu (1909 - 2000). Ecaterina Ciorănescu a fost prima femeie asistent la Catedra de Chimie Organică de la Politehnica din Bucureşti. I-a fost elevă, asistentă, doctorandă şi soţie. L-a susţinut în munca sa ştiinţifică. Rezultatele muncii lui Costin Neniţescu se văd în cele 262 de articole originale şi 21 de brevete. În anii 1970 lucrările sale au numărat 1000 de citări. În ziua de azi Chemistry Citation Index numără mai mult de 20 de citări pe an. A fost pentru scurt timp decan al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii Bucureşti. Neniţescu putea să intuiască ce calităţi au studenţii săi şi îi selecta ca viitori colaboratori pe cei mai buni dintre aceştia. Profesorul Rudolf Criegee spunea despre studenţii lui Neniţescu că erau cei mai buni din laboratoarele sale. Ca om, a fost o persoană deosebită. Deşi părea aspru şi sever, era generos şi cu o inimă caldă. Îi plăceau munţii, drumurile de munte abrupte şi înguste, cum ar fi Caraimanul sau zona Bâlea. Curajul era o caracteristică a sa. Politica nu se regăsea în preocupările sale. Neniţescu nu era în relaţii bune cu regimul comunist. (informatiile au fost preluate de pe wikipedia).